În Duminica a XXVI-a după Rusalii – 25 noiembrie 2018, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Pericopa evanghelică din Duminica a XXVI-a fost citită de la Ev. Luca 10, 25-37.
În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? Iar el, răspunzând, a zis: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi”. Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.
În Evanghelia Duminicii a XXVI-a după Rusalii – Evanghelist Luca prezintă una dintre cele mai frumoase parabole rostite de Mântuitorul Hristos, cunoscută sub numele de Pilda samarineanului milostiv.
Prin această frumoasă parabolă, Mântuitorul ne învață dragostea și milostivirea față de aproapele, îndemnându-ne să-i ajutăm după putința noastră pe cei mai necăjiți și mai săraci decât noi, pentru că nu există nimic mai scump decât aceasta, deoarece în urma acestui act al milosteniei au folos amândouă părți: cel sărac se folosește de cele primite, care-i sunt necesare trupește, iar cel care face milostenie primește răsplată din punct de vedere sufletesc, lucru care este mai bun.
Samarineanul milostiv este căutat să mângâie pe cel singur şi trist, atacat şi lovit, oprimat şi nedreptăţit. Hristos vrea să continue prin fiecare din noi, până la sfârşitul veacurilor, opera de „Samarinean milostiv”. El vrea ca Împărăţia lui Dumnezeu sădită înăuntrul nostru (cf. Lc. 17, 20-21). Domnul nostru ne învață să devenim și noi următori ai Săi în iubire și milostivire față de cei lipsiți și necăjiți, așa cum S-a arătat și El față de noi cei nemulțumitori și nerecunoscători.
Sfântul Ioan Gură de Aur zice că Mântuitorul a însemnat şi deosebit pe ucenicii săi cu semnul iubirii, fiindcă iubirea frăţească e semnul deosebit al celor care îl urmează pe Hristos.
După Rugăciunea Domnească, creștinii care au primit dezlegare de la duhovnic prin Sfânta Taină a Mărturisirii, s-au învrednicit a primi Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos spre iertarea păcatelor și spre viața de veci.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de corul mănăstirii Curchi – condus de dl Dumitru Buga.
