Tânjeşte sufletul meu după Domnul şi cu lacrimi îl caut pe El. Cum să nu Te caut? Tu m-ai căutat mai înainte şi mi-ai dat a mă îndulci în Duhul Tău cel Sfânt, şi sufletul meu Te-a iubit. (Sfântul Siluan Athonitul)
În Duminica lui Zaheu Preasfinţitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al Mănăstirii Curchi, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească la Mănăstirea Curchi.
Fragmentul evanghelic de astăzi prezintă tema pocăinţei prin exemplul lui Zaheu, despre care ni se spune că era mai-mare peste vameşi. Demnitatea sa era echivalentul unei funcţii înalte în contextul lumii actuale. Este lesne de înţeles că era bogat şi influent, fapt consemnat şi de Sfânta Scriptură.
Evanghelia ne spune că Zaheu era mic de statură şi nu putea să-L vadă pe Hristos și de aceea s-a urcat într-un sicomor. Nu putea oare Zaheu, o persoană importantă, să-şi facă loc în primele rânduri ale mulţimii ca să ajungă la Hristos? Desigur ar fi putut, însă Zaheu era conştient de păcatele sale şi de faptul că Hristos i le ştie, deci se socotea nevrednic să-L întâmpine sau să-L invite în casa sa. Însă Hristos Însuși vine în întâmpinarea smereniei sale: „Zahee, grăbeşte-te şi dă-te jos, căci azi trebuie să rămân în casa ta”.
„A venit Fiul Omului sa caute si sa mantuiasca pre cel pierdut”, Dumnezeu, luând asupra Sa omenitatea, fără să fie căutat și chemat de oameni, a venit El însusi, din negrăita Sa bunătate, să caute și să mântuiască neamul omenesc, care pierise din pricina înstrăinării și îndepartării sale de Dumnezeu, a venit să caute și să mântuiască pe fiecare om tras în pierzare de către păcat, cu singura condiție, ca omul să-L primească pe Dumnezeu, Care îl caută și vrea să-l mântuiască”, ne spune sfântul Ignatie Breanceaninov.
Astfel, mântuirea omului devine posibilă doar în dependență de deschiderea sufletească pe care o are față lucrarea lui Dumnezeu.
