“De ce ne este rânduit postul? Cred că pentru a ne aminti mai bine obârşia noastră. Ca să ne amintim că nu suntem doar rodul pământului, ci al cerurilor, mai întâi de toate al cerurilor. Ca să ne aducem aminte că suntem neam ales şi că Tatăl nostru e Însuşi Împăratul cerurilor şi al pământului.” (Sf. Nicolae Velimirovici)
În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Duminica Izgonirii lui Adam din Rai încheie perioada pregătitoare a Postului Paștilor, deschizând calea postului. Fragmentul evanghelic din această Duminică ne spune că iertarea este un bun începutul al perioadei de post, iar iertarea altora, este o condiție a iertării noastre.
În cuvântul de învățătură, adresat celor prezenți, Ierarhul Orheiului a arătat importanța postului și a nevoinței adevărate, a vorbit despre iertarea aproapelui, precum ne învață evanghelia de astăzi: „dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, şi vouă Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Mt.6, 14).
„Să nu uităm că înainte de a cere iertare unul altuia, trebuie să cerem iertare Bunului Dumnezeu pentru faptul că-L răsplătim în continuare cu nerecunoştinţă și nepăsare pentru chinurile Lui de pe Golgota, şi pentru moartea Lui pe cruce, pe care El le-a îndurat pentru răscumpărarea păcatelor noastre. Pentru faptul că nu avem dragoste și recunoștință faţă de El. Apoi să ne împăcăm cu oamenii cu care avem relații încordate şi să îi rugăm şi pe ei să ne ierte pe noi. Şi cu această pace (a iertării reciproce), pe care o va întări Dumnezeu în sufletele noastre vom putea păși în Postul Mare spre vindecarea și mântuirea sufletelor noastre”, a menționat PS Siluan.
Postul nu este doar o renunțare la careva produse, este și o încercare de renunța la egoism, iubire de sine și de plăceri. Este o mică jertfă adusă lui Dumnezeu ca recunoştinţă pentru darul vieţii şi ca dorinţă de sfinţire a vieţii (cf. Romani 12, 1). Atât cât postul nostru nu are la bază și o latură duhovnicească, devine o simplă dietă. Scopul postului nu este altceva decât schimbarea vieţii: ,,Dacă nu ţi-ai schimbat viaţa, ce-ţi foloseşte să posteşti? Schimbarea bucatelor nu ajută la nimic.” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
