În Duminica dinaintea Nașterii Domnului Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, alături de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Biserica a rânduit ca în această Duminică să se citească din primul capitol din Sfânta Evanghelie după Matei genealogia Domnului Iisus Hristos. După nașterea Sa din veci din Tatăl, Cuvântul lui Dumnezeu se naște și în timp, luând trup omenesc. Lista genealogică prezentată de Sfântul Evanghelist Matei începe cu Avraam și se încheie cu persoana Mântuitorului.
Genealogia Mântuitorului, așa cum o regăsim în Evanghelia după Matei, arată descendența Sa din patriarhii vetero-testamentari Avraam, Isaac, Iacob și Iuda, precum și din neamul regesc al lui Israel, începând cu David, fiul lui Iesei. Originea Sa trupească este înrădăcinată în familia evreiască a patriarhilor și regilor lui Israel, linia fiind în mare parte descrisă în Sfintele Scripturi ale Vechiului Testament. Nașterea Mântuitorului în această familie reprezintă împlinirea planului de mântuire a lumii, plan care stă în centrul istoriei lui Israel. Istoria tumultuoasă a neamului lui Israel, așa cum este prezentată în Vechiul Testament, capătă sens și împlinire prin nașterea Mântuitorului lumii în sânul poporului ales.
Atunci când Dumnezeu S-a făcut om, viața dumnezeiască a devenit viață omenească, puterea dumnezeiască a devenit putere omenească, adevărul dumnezeiesc a devenit adevăr omenesc, iar credincioșia divină a devenit credincioșie omenească, ne spune Sfântul Iustin Popovici. Tot ceea ce este al lui Dumnezeu devine accesibil omului, prin întruparea Fiului.
Nașterea Domnului Iisus Hristos este, în primul rând, o inițiativă dumnezeiască menită să îi mântuiască pe oameni de păcatele lor: „El va mântui poporul Său de păcatele lor” (Matei 1, 21). În această smerenie dumnezeiască, Fiul lui Dumnezeu ia chip de rob pentru a-i ajuta pe oameni (Filipeni 2, 7). Însă, urmăm noi modelul Său?
La sfârșitul Condacului Nașterii Domnului, pe care îl auzim la slujbele acestor zile, mărturisim: „Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci.” Prin dragostea față de Dumnezeu și aproapele, să lucrăm pentru ca Pruncul dumnezeiesc să se nască neîncetat în sufletele noastre!
