Cu Duminica de astăzi începe Perioada Triodului. Este un început al unei călătorii duhovnicești care ne va purta, pas cu pas, printr-o profundă curățire interioară, până la Taina Paștilor. Duminica aceasta, ce poartă numele unei pilde rostite de Mântuitorul, deschide calea celor zece săptămâni de urcuș duhovnicesc, pregătindu-ne pentru învierea spirituală și trăirea plină de înțelegere a sărbătorii Învierii.
Evanghelistul Luca, singurul care relatează parabola Vameșului și a Fariseului, ne oferă cheia înțelegerii acestei lecții duhovnicești. El menționează clar motivul pentru care Mântuitorul a rostit această pildă: „Iar pentru unii care se credeau că sunt drepţi şi‑i dispreţuiau pe ceilalţi, a spus parabola aceasta” (Luca 18, 9). Așadar, pilda se adresează celor care se consideră superiori altora, ignorându-și propriile slăbiciuni și păcate.
Doi oameni s‑au suit la templu să se roage, o faptă de laudă, dar cu intenții foarte diferite. Fariseul, cu inima plină de mândrie, își exprimă recunoștința pentru ceea ce consideră că a realizat: „Dumnezeule, Îți mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca acest vameş; postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig” (Lc. 18, 11‑12). Deși faptele sale par demne, rugăciunea sa este goală de umilință. Concluzia parabolei ne spune că s‑a întors acasă fără nici un folos din rugăciunea lui, pentru că faptele fără smerenie nu au valoare reală în ochii lui Dumnezeu.
În contrast, vameșul, care este conștient de păcatele sale, se apropie de Dumnezeu cu inima smerită și pocăită: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” (Lc. 18, 13). Nu îndrăznește să ridice ochii spre cer, bătându-și pieptul în semn de regret profund. Prin acest act de smerenie și de sinceritate, vameșul dobândește iertarea, iar cuvintele sale, scurte dar pline de esență, ne învață că „smerenia este cheia mântuirii.” Sfântul Isaac Sirul ne spune: „Prin smerenie, chiar dacă nu ai fapte, multe păcate ți se iartă. Iar faptele fără de smerenie nu-ți sunt de niciun folos.”
Triodul ne cheamă la o profundă revizuire a ființei noastre. În această perioadă de pocăință și curățire, suntem invitați să ne vedem propriile păcate și slăbiciuni, pentru a tânji după îndreptare și a ne întoarce la Dumnezeu. Asemenea vameșului, trebuie să recunoaștem că doar mila Lui poate să ne ajute, iar doar prin smerenie putem dobândi adevărata schimbare interioară.
În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, PS Siluan a subliniat importanța adevăratei pocăințe și a smereniei, amintind că Biserica ne invită, în perioada Triodului, să ne vedem asemenea vameșului propria neputință și stare de boală sufletească, pentru ca astfel să ne putem vindeca și continua calea mântuirii. „Toată viața noastră trebuie să fie pătrunsă de duhul smereniei, de încrederea în milostivirea lui Dumnezeu, Cel care ne cunoaște gândurile și năzuințele. Să învățăm să ne rugăm cu zdrobire de inimă și cu căință, asemenea vameșului: «Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!»”, a îndemnat Preasfinția Sa.
