„Ridicați porțile și în chip frumos primiți pe aceasta, pe Maica Luminii celei pururea fiitoare…, căci în această zi cerul își deschide sânul său pentru a o primi… Îngerii cântă la a ta Preasfântă Adormire pe care o prăznuim cu credință… Tot neamul pământesc să tresalte cu duhul și să prăznuiască cu bucurie sfințita Adormire a Maicii lui Dumnezeu..”
În ziua prăznuirii Adormirii Maicii Domnului, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău. Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare închinată Născătoarei de Dumnezeu. În această zi, „Maica Vieții”, cea care a născut trupește Viața lumii, se mută din viața aceasta stricăcioasă la viața cea nestricăcioasă și veșnică. Viaţa Maicii Domnului a fost pe pământ și este și acum, în cer, o viaţă de rugăciune. Legată mereu de Hristos, prin iubirea şi rugăciunea ei, Maica Domnului este inima Bisericii care se roagă continuu, dar nu atât pentru sine, cât şi pentru fiii ei. Sărbătoarea Adormirii nu este întunecată şi tristă în Biserica Ortodoxă, ci este o sărbătoare în care fiecare simte această bucurie senină a inimii, care anunţă învierea.
Fiind ferit de stricăciune, trupul Maicii Domnului nu a rămas în mormânt, ci a fost mutat la cer de către Hristos, Fiul ei. Astfel, moartea Născătoarei de Dumnezeu a fost „adormire fără de moarte”, o trecere de la cele vremelnice la cele dumnezeiești și netrecătoare: „La viața cea pururea veșnică și mai bună, moartea ta a fost trecere, curată, din cea vremelnică la cea dumnezeiască cu adevărat și netrecătoare mutându-te, Preacurată, vezi întru veselie pe Fiul și Domnul tău.”
Sărbătoarea aceasta nu o are în vedere însă doar pe Maica Domnului, ci vizează întreaga natură umană, căci prin Maria, umanitatea a oferit lui Dumnezeu tot ceea ce avea ea mai bun. Dacă ne uităm cu atenție la începutul și sfârșitul anului bisericesc vedem cum el este încadrat de două sărbători închinate Născătoarei de Dumnezeu, Adormirea și Nașterea sa. Astfel, asociat și subordonat parcursului vieții lui Hristos, viața Sfintei Fecioare marcată prin sărbătorile închinate ei exprimă itinerarul și înălțimea duhovnicească la care poate ajunge umanitatea plină de credincioșie față de Dumnezeu.
Să ne rugăm Maicii Domnului să mijlocească pentru noi, ca să trăim potrivit poruncilor Fiului ei și să ne desfătăm și noi de paștele veșnic împreună cu Hristos, cu ea și cu toți sfinții.
