În Duminica a III-a după Paşti, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al Mănăstirii Curchi, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în incinta așezământului monahal de la Curchi.
În această zi, Biserica Ortodoxă le cinstește cu evlavie pe Sfintele Femei Mironosițe, cele care, „în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele” (Marcu 16, 2), au mers la mormântul Mântuitorului cu miresme de mare preț. Acolo, ele au primit, înaintea tuturor, vestea cea mare: Hristos a înviat din morți! Prin dragostea și credința lor, s-au învrednicit să devină cele dintâi vestitoare ale Învierii, întâlnindu-L pe Însuși Domnul Cel înviat.
Femeile purtătoare de miruri s-au învrednicit de revelația Învierii pentru că I-au fost loiale Domnului în viață și în moarte. Fidelitatea lor este de-a dreptul mișcătoare și, fără-ndoială, exemplară. Faptul că anunțul atotmântuitoarei treziri la viață a lui Iisus a plecat spre lume prin ele nu este câtuși de puțin o întâmplare. „Domnul Iisus Hristos a știut că femeile sunt mari purtătoare ale iubirii în istoria neamului omenesc”, drept care le-a socotit vrednice de a primi și de a împărtăși vestea cea bună a biruinței Lui asupra morții.
Sfintele Evanghelii ne descoperă iubirea adâncă, delicatețea sufletească și curăția inimii acestor femei. Despre Maria Magdalena ni se spune că stătea lângă mormânt, plângând. Iar când îngerii o întreabă de ce plânge, ea răspunde: „Că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus” (Ioan 20, 13).
Despre Maria lui Cleopa aflăm că L-a urmat cu credință pe Hristos până la Cruce, nefiind înfricoșată de Pătimirile Sale. Împreună cu Maria Magdalena, L-a însoțit la punerea în mormânt, ajutându-i pe Iosif din Arimateea și pe Nicodim să coboare Trupul Domnului de pe Cruce.
„Iar acolo erau Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa mormântului” (Matei 27, 61). În dimineața Învierii, aceleași suflete pline de râvnă s-au grăbit, împreună cu celelalte femei mironosițe, să ungă cu miresme Trupul Celui răstignit.
Sfântul Iustin Popovici spune: „Credința lor era mai puternică decât credința bărbaților, de aceea Domnul înviat S-a arătat mai întâi Mironosițelor, S-a arătat Mariei Magdalena și Mariei lui Iacov, pentru că I-au slujit cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată ființa lor.”
Femeile mironosițe rămân pentru toate timpurile pilde de dăruire, de credință și curaj. Ele strălucesc peste veacuri ca o lumină pascală, nestinsă, aducând mângâiere și nădejde. Exemplul lor a fost urmat, în tăcere și smerenie, de nenumărate suflete curate care L-au mărturisit pe Hristos și au devenit, la rândul lor, purtătoare ale bucuriei Învierii.
Tuturor femeilor creștine le revine chemarea de a urma calea mironosițelor — calea iubirii pline de jertfelnicie față de Domnul Iisus Hristos.
