„Bucură-te, Cruce purtătoare de viaţă, semnul cel nebiruit al creştinătăţii…”  Praznicul Înălțării Sfintei Cruci la Mănăstirea Curchi

„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim…”

În ziua prăznuirii Înălţării Sfintei Cruci Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a oficiat sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.

În fiecare an, pe 14/27 septembrie, Biserica noastră prăznuieşte cu rugăciune şi post, Înălţarea Sfintei Cruci. Sf. Cruce, pe care a suferit pentru noi Mântuitorul Iisus Hristos chinuri şi moarte, este înălţată în această zi în biserică înaintea noastră a tuturor, spre a ne aduce aminte de jertfa sângeroasă a Mântuitorului şi de datoriile noastre de creştini.

Dumnezeu nu ne putea da o altă dovadă mai mare de iubire, decât moartea lui Iisus Hristos pentru răscumpărarea noastră. Dumnezeu şi Domnul L-a dat pentru dragostea Sa pe Însuşi Fiul Său la moarte prin cruce. „Că aşa de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât şi pe Unul-Născut Fiul Său L-a dat la moarte pentru ea (Ioan 3, 16). Nu pentru că n-a putut să ne izbăvească pe noi în alt chip, ci a voit să ne înveţe prin aceasta pe noi dragostea cea folositoare.

Potrivit Sfântului Nicolae Cabasila, „două particularităţi îl caracterizează pe cel ce iubeşte şi îi asigură biruinţa: faptul de a face bine, prin toate mijloacele, obiectului iubirii sale şi, la nevoie, de a suferi pentru el dureri şi chinuri teribile. Această a doua mărturie de iubire este mult superioară celei dintâi, ori, Dumnezeu era neputincios să o dea fiind nepătimitor … Atunci El găsește această umilinţă, caută să se pună în starea de a putea îndura dureri şi chinuri pentru a convinge de iubirea Sa pe cei pentru care va suferi atât”

În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți, Ierarhul Orheiului a vorbit despre faptul că prin jertfa Mântuitorului Iisus Hristos, Crucea, din obiect de batjocură şi de tortură, a devenit armă puternică împotriva duhurilor răutăţii și chiar a morții. „Când vorbim despre Cruce, vorbim și despre Sfintele Pătimiri, iar când invocăm Crucea, ne amintim de dragostea Mântuitorului. Domnul Hristos a făcut din Cruce Altar de jertfă și simbol al biruinței, al biruinței binelui asupra răului. Crucea a devenit slava Bisericii și podoaba credincioşilor. Fiecare dintre noi avem datoria să purtăm crucea vieții noastre smerit, așa cum a purtat-o Fiul lui Dumnezeu. Iar atunci când nu avem putere de a o face, să cerem ajutor de la Cel care din dragoste a primit să pătimească pentru noi pe Cruce”, a menționat Preasfinția Sa.

Dragostea de Cruce este singurul leac pentru toate suferinţele și neîmplinirile. Dragostea de Cruce dă sens vieţii. Răniți de această Dragoste, ne vindecăm de toate rănile pe care ni le-a făcut lumea sau pe care ni le-am făcut noi noi înşine…