„Învierea lui Hristos nu este doar un eveniment din trecut, ci o realitate vie, care transformă întreaga existență a omului.” (Sfântul Sofronie de la Essex)
Această realitate vie a Învierii s-a făcut din nou simțită în noaptea luminoasă a Sfintelor Paști, când la Mănăstirea Curchi, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei și Vicar mitropolitan, împreună cu soborul mănăstirii, a oficiat Slujba Praznicului Învierii Domnului.
Învierea Mântuitorului Iisus Hristos este temelia credinței noastre și izvorul tuturor binecuvântărilor. „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră… Dar acum Hristos a înviat din morți, fiind începătură a învierii celor adormiți” (I Corinteni 15, 17-20), mărturisește Sfântul Apostol Pavel, întărind adevărul central al vieții creștine.
Biserica noastră prăznuiește Învierea nu doar ca un moment istoric, ci ca o lucrare continuă a iubirii dumnezeiești, care pătrunde și luminează viața fiecărui credincios. Hristos a coborât la iad și a eliberat sufletele celor drepți, zdrobind moartea cu moartea Sa.
Așa cum subliniază Înaltpreasfințitul Hierotheos Vlachos, Învierea lui Hristos se deosebește de toate celelalte învieri relatate în Scriptură prin faptul că Mântuitorul, fiind Dumnezeu adevărat, S-a înviat pe Sine. Firea Sa omenească a fost ridicată din moarte de către firea Sa dumnezeiască, în mod liber și deplin, ca izvor al harului nezidit.
La miezul nopții de Paști se naște nădejdea – biruitoare a fricii și înfrângerii. Lumina Învierii pătrunde în întunericul lumii și schimbă firea lucrurilor. În Hristos Înviat, moartea nu mai este ultimul cuvânt. Durerea, suferința și necazurile – inclusiv cele prin care trecem astăzi – capătă sens doar în lumina Învierii Sale.
În cadrul Sfintei Liturghii pascale, a fost dată citirii Pastorala Înaltpreasfințitului Părinte Vladimir, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova. Bucuria Învierii a fost împărtășită și prin unirea credincioșilor cu Hristos în Sfânta Împărtășanie – o încununare a postului, rugăciunii și nevoinței din timpul Postului Mare.
Frumusețea slujbei a fost sporită de cântările specifice praznicului, oferite de corul arhieresc al mănăstirii, iar la final, au fost binecuvântate darurile aduse de credincioși.
„Cel ce ai biruință asupra morții, de moartea păcatelor slobozește-ne pe noi, care grăim: Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!”
(Acatistul Sfintei Învieri)
