„Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!” – a răsunat astăzi în cea de-a treia zi a Săptămânii Duhovnicești de la începutul Postului Păresimilor.
Cu acest prilej, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, a oficiat slujba Pavecerniței Mari, în cadrul căreia a citit cea de-a treia parte a „Canonului lacrimilor” Sfântului Andrei Criteanul, monument al imnografiei creştine răsăritene, fiind înconjurat de soborul preoțesc al sfintei mănăstiri.
Monahii dar și crendinioșii veniți la Sfânta Mănăstire, au gustat și în această seară din dulceața acestei bogății duhovnicești a Canonului Sfântului Andrei Criteanul – care reprezintă o înviere personală a fiecărui suflet și un adevărat îndemn de trezire a conștiinței morale. De aceea, se cuvine să privim cu atenţie la exemplul pe care ni-l oferă în aceste zile de post Sfântul Andrei Criteanul.
Perioada Postului Mare este o perioadă de rugăciune şi pocăinţă. Pocăinţa împreună cu rugăciunea plină de umilinţă, care se apropie de Dumnezeu, sunt cerere neobosită pentru iertarea trecutului şi durere pentru păzirea viitorului. De aceea şi Domnul nostru ne-a arătat că rugăciunea este sprijinul neputinţei noastre, zicând: „Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită” (Matei 26, 41).
Pocăința este uşa care scoate din întuneric şi duce în lumină. Deci cel care nu intră în lumină, n-a trecut frumos prin ușa pocăinţei; căci dacă ar fi trecut, ar fi fost în lumină. Iar cel ce nu se pocăieşte păcătuieşte, pentru că nu se pocăieşte: „Căci cine ştie să facă binele şi nu-l face, păcat are” (Iacov 4, 17).
