În Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și al Întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Evanghelia acestei duminici ne pune înainte chemarea Mântuitorului: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Este una dintre marile chemări pe care Hristos le adresează omului, chemându-l spre o viață nouă, trăită în adevărul și iubirea lui Dumnezeu. Prin Întruparea Sa, Mântuitorul Hristos vine în întâmpinarea omului și îi descoperă, prin cuvântul și lucrarea Sa, calea către adevărata viață în Dumnezeu. De-a lungul propovăduirii Sale, El adresează omului chemări pline de iubire: „Veniți la Mine toți cei osteniți!”, „Veniți, binecuvântații Părintelui Meu!”, „Îndrăznește, fiule!” Răspunsul omului și voința lui au un loc esențial în întâlnirea cu Dumnezeu.
Pericopa evanghelică din această Duminică vorbește despre urmarea lui Hristos, despre luarea crucii și despre lepădarea de sine. Însă toate acestea pornesc de la un singur lucru: voința de a-L urma pe Hristos. Cel care dorește să se lepede de sine, să-și ia crucea și să meargă după Domnul trebuie mai întâi să vrea acest lucru. Fără dorință și fără această hotărâre lăuntrică, nimic nu poate fi început. Voința este cea care pune în mișcare lucrarea noastră duhovnicească.
„Noi toți vrem ca și calea vieții aceasta să fie largă, netedă, fără spini, mizerie, pietre și înțepături, ca ea să fie presărată cu flori. Domnul ne arată o altă cale – calea suferințelor. Trebuie să știm că pe aceasta, oricât de grea ar fi, dacă ne vom îndrepta din toată inima spre El, El Însuși ne va ajuta minunat. Ne va susține atunci când vom cădea. Ne va întări, ne va încuraja și ne va mângâia. Și atunci vom înțelege cuvintele Apostolului Pavel despre faptul că necazul nostru de acum, ușor și trecător, ne aduce mai presus de orice măsură, slava veșnică covârșitoare” (II Corinteni 4, 17), ne spune Sfântul Luca, Arhiepiscopul Crimeei.
Purtarea Crucii are un înțeles tainic. Așa cum Mântuitorul nostru Iisus Hristos a purtat Sfânta Cruce pe drumul Golgotei, tot astfel și noi suntem chemați să ne purtăm crucea vieții cu credință și răbdare, până la capăt. De aceea, această Duminică este numită și „Duminica urmării lui Hristos”. Crucea rămâne în centrul Evangheliei și al vieții creștine: Dumnezeu pe Cruce – o taină pe care mintea omenească nu o poate cuprinde pe deplin. Și totuși, Crucea lui Hristos este și cea mai mare mângâiere a credinciosului, pentru că în ea descoperim iubirea jertfelnică a lui Dumnezeu și nădejdea mântuirii. A-L urma pe Hristos înseamnă a nu fugi de propria cruce, ci a o purta împreună cu El, cu încrederea că niciun drum parcurs alături de Dumnezeu nu este lipsit de sens.
