În Duminica a XII-a după Rusalii, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei și Vicar Mitropolitan, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi, înconjurat de soborul de preoți și diaconi.
„Învățătorule bun, ce să fac ca să am viața veșnică?” – îl întreabă tânărul pe Mântuitorul Hristos. Dorința lui este sinceră, iar răspunsul Domnului îl conduce dincolo de simpla împlinire a poruncilor: „Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer; după aceea, vino și urmează-Mi” (Mt. 19, 21).
Tânărul însă pleacă întristat, pentru că avea multe avuții. Întâlnirea cu Hristos îi descoperise că, dincolo de toate poruncile împlinite, inima sa rămânea legată de cele pe care le avea.
Sfântul Nicolae Velimirovici observă că Mântuitorul nu îi spune tânărului: „Intră în viață!” sau „Fii desăvârșit!”, ci „Dacă voiești să intri în viață” și „Dacă voiești să fii desăvârșit”: „Domnul l-a lăsat pe om să aleagă. Nu este om pe lume în fața căruia să nu se deschidă două drumuri: al mântuirii și al pierzaniei. În aceasta stă toată libertatea omului. Bogăția poate mântui un om și îl poate pierde, după cum și sărăcia poate mântui sau duce pe cineva la pierzare. La fel, știința și neștiința, boala și sănătatea. Totul depinde de ceea ce omul alege. Hristos îi cheamă pe oameni la înțelegere, nu la silă. De aceea El nu îi poruncește tânărului bogat: «să intri în viață!», ci spune: «De vrei să intri în viață». Nu îi poruncește: «Fii desăvârșit!», ci zice: «Dacă voiești să fii desăvârșit». Dacă vrei! Așa vorbește Dumnezeu ființelor libere, cuvântătoare. Dumnezeu vrea ca toți să meargă pe calea cea dreaptă, vrea ca toți să se mântuiască, dar lucrul acesta înseamnă că omului îi stă deschisă în față și calea pierzării.”
Cuvintele Sfântului Nicolae Velimirovici ne ajută să înțelegem că nici bogăția, nici sărăcia, nici sănătatea, nici boala nu hotărăsc singure calea omului. Hotărâtoare este alegerea pe care o face și locul pe care Îl dă lui Dumnezeu în viața sa.
Evanghelia acestei Duminici ne pune, astfel, înainte aceeași întrebare pe care Hristos i-a adresat-o, în chip indirect, tânărului bogat: ce alegem să punem mai presus – cele trecătoare sau pe Dumnezeu, Care ne cheamă la viața veșnică?
