În Duminica a IV-a după Paști, când Biserica face pomenirea vindecării slăbănogului de la Vitezda, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
În această perioadă a bucuriei pascale, care se prelungește până la sărbătoarea Înălțării Domnului, Biserica ne cheamă să înțelegem mai adânc taina Învierii lui Hristos și lucrarea ei în viața fiecăruia dintre noi. Duminica Slăbănogului ne arată că adevărata vindecare, atât a trupului, cât și a sufletului, vine numai de la Hristos, Vindecătorul sufletelor și al trupurilor.
Slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda este chipul omului slăbit de păcat și de neputințe, care așteaptă ajutor și mângâiere. Timp de treizeci și opt de ani, el a nădăjduit în venirea acelui Om care să-l ridice din suferință. Iar Hristos, Omul desăvârșit și Dumnezeu adevărat, vine și îi dăruiește nu doar vindecare trupească, ci și vindecare sufletească, spunându-i: „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești.”
Mântuitorul Hristos nu vindecă doar oameni, ci vindecă Omul în întregimea sa – firea umană, comunitatea și însăși mentalitatea omenească, pentru că pentru aceasta a venit în lume: să dăruiască vindecarea ca arvună a Învierii. Hristos vindecă pentru ca în om să izvorască dragostea adevărată, dragostea care crește atât pentru Dumnezeu, cât și pentru aproapele.
Așa cum spunea Sfântul Sofronie Saharov: „În dragostea pentru Hristos iubim și cunoaștem pe Tatăl; prin Hristos cunoaștem dragostea Duhului Sfânt; prin ea intrăm în Viața dinlăuntrul Dumnezeirii Treimice.” Tot el ne amintește că „nu este nefericire mai mare decât a nu cunoaște adevăratul Dumnezeu”, iar adevărata cinste a creștinului este tocmai aceasta: de a simți Dumnezeirea și de a răspunde chemării lui Dumnezeu cu smerenie, pocăință și iubire.
Chipul acestei comuniuni desăvârșite este Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, unde învățăm să iubim și să trăim împreună în Hristos. Aici răsună chemarea: „Să ne iubim unii pe alții, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, Treimea cea de o ființă și nedespărțită.”
