„După cum șarpele nu-și poate lepăda pielea cea veche decât dacă trece printr-o strâmtoare, tot așa nu vom putea lepăda omul cel vechi din noi dacă nu vom trece prin calea strâmtă a postului.” (Sfântul Ioan Scărarul)
În Duminica izgonirii lui Adam din Rai, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan și Egumen al Sfânta Mănăstire Curchi, a săvârșit Sfânta Liturghie la mănăstire.
Duminica Lăsatului sec de brânză amintește pierderea Raiului prin neascultare și nepostire. Biserica ne pune înainte plânsul lui Adam și urmările căderii sale pentru întreaga omenire. Sinaxarul din Triod arată că în această zi se face pomenirea izgonirii din rai a celui întâi-zidit, moment care a marcat istoria omului prin despărțirea de Dumnezeu.
Sfântul Siluan Athonitul spune că durerea lui Adam nu era doar pentru frumusețea Raiului pierdut, ci mai ales pentru că a pierdut iubirea lui Dumnezeu. Această durere o cunoaște orice suflet care s-a apropiat de Dumnezeu și apoi a căzut: întristarea vine din conștiința că L-a întristat pe Cel iubit.
Prin această duminică începe drumul Postului Mare. Este o perioadă de pocăință, de post, rugăciune și iertare, prin care omul caută să se schimbe și să se întoarcă la Dumnezeu. Postul nu este doar o rânduială alimentară, ci un efort de curățire a inimii și de îndreptare a vieții.
Cei care înțeleg sensul acestor zile primesc folos sufletesc. Postul devine timp de îndreptare și de apropiere de Hristos, pentru ca omul să-și redobândească pacea și să trăiască din nou în comuniune cu Dumnezeu.
