În Duminica a XXIV-a după Rusalii, cea a Samarineanului milostiv, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Pilda Samarineanului Milostiv, rostită de Mântuitorul Hristos, ne descoperă adevărata măsură a iubirii creștine. În această icoană evanghelică, samarineanul nu este doar un personaj compătimitor, ci Însuși Hristos, Care S-a făcut aproapele nostru, ridicând omenirea căzută sub povara păcatului, a bolii și a morții. El este Doctorul sufletelor și al trupurilor, Cel Care privește cu milă la fiecare dintre noi și ne întinde mâna Sa spre vindecare și mântuire.
Iubirea la care suntem chemați nu este un sentiment trecător, ci rodul unei inimi capabile de jertfă. „Dragostea nu este întinderea mâinii, ci dăruirea inimii”, ne amintește părintele Efrem Filotheitul. Ea se arată în modul în care ne apropiem de cei aflați în nevoi, cu discreție, cu bunătate și cu responsabilitate.
Sfântul Evanghelist Ioan ne pune înainte o întrebare esențială pentru viața noastră creștină: „Cum poți să spui că Îl iubești pe Dumnezeu, pe Care nu-L vezi, dacă nu-ți iubești aproapele, pe care îl vezi?” Iubirea de aproapele este calea prin care dovedim iubirea noastră față de Dumnezeu. Este o lege nouă, așezată de Hristos în inimile ucenicilor Săi.
„Mergi și fă și tu asemenea!” — această poruncă rămâne pentru fiecare dintre noi o chemare la lucrare. A fi aproapele cuiva nu înseamnă doar a dărui bani sau obiecte, ci a dărui timp, ascultare, mângâiere, bucurie și nădejde. Tot ceea ce îl ridică pe un om, tot ceea ce îi luminează chipul, tot ceea ce îi aduce pace este o faptă a milostivirii creștine.
