În Duminica a X-a după Rusalii, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și al întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirii Curchi, înconjurat de soborul preoțesc al mănăstirii.
În această Duminică, Evanghelia ne vorbește despre neputința omului care se clatină în credință, dar care totuși caută ajutorul lui Dumnezeu. Tatăl copilului lunatic devine chip al rugăciunii stăruitoare pentru cei dragi aflați în boală și suferință, arătând cum credința, chiar dacă este slabă, poate fi începutul vindecării. Mântuitorul îi mustră pe cei din jur, inclusiv pe Apostoli, pentru că, deși au stat aproape de El, au rămas împiedicați de necredință.
Domnul le descoperă că adevărata putere stă în credința vie, iar unde lipsește credința, se ivește neputința. Credința dă sufletului puterea de a purta încercările proprii și ale altora, luminându-l cu iubirea lui Dumnezeu, Care „voiește ca toți oamenii să se mântuiască” (1 Tim 2,4). În această lumină, omul își vede păcatul și slăbiciunea, dar totodată recunoaște că Hristos le-a purtat pe toate pe Cruce și le-a răscumpărat prin Sângele Său.
De aceea Apostolul Pavel spune corintenilor că Dumnezeu i-a arătat pe Apostoli „ca pe cei din urmă oameni” (1 Cor 4,9). Ei s-au făcut slabi, smeriți și batjocoriți în ochii lumii, pentru a arăta puterea cea tainică a credinței: „Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi însă înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi însă sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste” (1 Cor 4,10).
Cred, Doamne, ajută necredinței mele!
