Sâmbătă, 7 iunie 2025, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al Mănăstirii Curchi, a oficiat Sfânta Liturghie și slujba de sfințire a Prestolului în biserica „Tuturor Sfinților”, aflată în incinta cimitirului Mănăstirii Curchi.
Lăcașul a fost târnosit în anul 1909 și a servit drept biserică de cimitir a mănăstirii. În perioada sovietică, mănăstirea a fost devastată, iar întregul complex a fost transformat în spital de psihiatrie. Cimitirul a fost nivelat cu buldozerele, iar crucile au fost distruse. Între anii 2007–2008, biserica a fost restaurată, iar în ultima perioadă a trecut printr-un nou proces de renovare, redându-i-se frumusețea și funcționalitatea liturgică.
Slujba de astăzi a coincis cu Sâmbăta Moșilor de vară — o zi dedicată de Biserică pomenirii celor adormiți. Această sâmbătă, a șaptea după Paști, precede Duminica Pogorârii Duhului Sfânt și este dedicată rugăciunii pentru toți cei care au plecat în lumea veșniciei. În cartea de cult a acestei perioade, Penticostarul, citim că în această zi „se face pomenirea tuturor celor din veac răposați întru dreapta cinstire de Dumnezeu, întru nădejdea învierii și vieții veșnice”.
Această pomenire are o semnificație profundă: vine la încheierea perioadei pascale și pregătește întâmpinarea Duhului Sfânt, ca mângâiere și nădejde pentru cei vii și pentru cei trecuți la Domnul. Biserica ne amintește că, prin Învierea Sa, Hristos a biruit moartea nu doar pentru Sine, ci și pentru noi. Moartea nu mai este un sfârșit fără ieșire, ci o trecere spre o realitate nouă – o viață în comuniune cu Dumnezeu.
Astfel, pomenirea celor adormiți devine un prilej de comuniune între Biserica luptătoare și cea biruitoare, între cei vii și cei trecuți din această lume. În rugăciunea pe care o înălțăm astăzi, se cuprinde nădejdea vieții celei fără de sfârșit:
„Cu sfinții odihnește, Hristoase, sufletele adormiților robilor Tăi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit!”
