În Duminica a II-a după Paști, a Sfântului Apostol Toma, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al Mănăstirii Curchi, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Sărbătorim în această duminică arătarea Domnului la opt zile de la înviere Sfinţilor Apostoli şi încredinţarea lui Toma, după mărturia imnografiei Triodului: „Astăzi, primăvara înmiresmează şi făptura cea nouă se bucură; astăzi se ridică încuietorile uşilor şi ale necredinţei prietenului Toma, care grăieşte; Domnul şi Dumnezeul meu!”. Aproape toate textele liturgice ale acestei duminici vorbesc despre faptul arătării Domnului şi despre încredinţarea lui Toma despre Sfânta Înviere.
Toma nu a fost necredincios, după cum adesea se afirmă, iar prin mila Domnului ajunge întărit în credința pe care o lăsase în permanență deschisă ca o posibilitate. Când se convinge, Îi răspunde Mântuitorului: „Domnul Meu și Dumnezeul Meu” (Ioan 20, 28), într-una dintre cele mai frumoase și mai directe mărturisiri ale dumnezeirii Mântuitorului din întreg Noul Testament.
Despre această mărturisire, Sfântul Teofan Zăvorâtul spune: „Noi spunem «Domnul Mântuitorul», înțelegând că El este Mântuitorul tuturor; iar Toma zice: «Domnul și Mântuitorul meu». Cel care spune «Mântuitorul meu» simte mântuirea care vine de la El, simțind totodată pierzania din care a fost scos. Atunci când omul își simte pierderea aproape, știe că singur nu se poate mântui și Îl caută cu ardoare pe Mântuitorul. Când Îl află și simte puterea mântuitoare, se apucă de El cu tărie și nu vrea să se mai desprindă, chiar dacă ar fi omorât pentru asta. Astfel, credința și unirea cu Hristos devin mai puternice decât viața sau moartea.”
Duminica Tomei nu este despre necredință, ci, despre credință. Este parcursul unui om care simte că prin credință își depășește siguranța propriilor simțuri, dar care, tocmai pentru că s-a adunat împreună cu cei care cred, a fost izbăvit și s-a încredințat de „Dumnezeul” său.
Sfântul Apostol Pavel ne amintește: „Fără credință nu este cu putință să fim plăcuți lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că Se face răsplătitor celor care Îl caută” (Evrei 11, 6).
Oricine Îl iubește cu adevărat pe Hristos va fi iubit de Dumnezeu și va avea parte de arătarea Mântuitorului, așa cum El S-a descoperit de-a lungul vremii sfinților și aleșilor Săi. Domnul Se descoperă celui care, cu dragoste arzătoare, cinsteșterănile Sale și, asemenea Apostolului Toma, mărturisește din adâncul inimii: „Domnul Meu și Dumnezeul Meu!”
