„Se botează Hristos şi iese din apă, ridicând împreună cu Sine lumea. Şi se văd deschizându-se cerurile, pe care Adam şi le-a închis sieşi şi celor împreună cu dânsul. Şi Duhul mărturiseşte Dumnezeirea, că vine peste Cel ce este asemenea cu Dânsul şi glas din cer s-a auzit. Că de acolo este Cel mărturisit, Mântuitorul sufletelor noastre” (Stihire la slujba Litiei de Bobotează).
De Sărbătoarea Arătării Domnului, Preasfinţitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al Mănăstirii Curchi, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Botezul Domnului mai este denumit și „Epifanie” sau „Teofanie”, după termenii grecești Επιφάνια și Θεοφάνεια, care înseamnă „Arătarea Domnului”, respectiv „Descoperirea / Revelarea Domnului”. În primele secole creștine, Botezul Domnului era prăznuit împreună cu Nașterea Domnului. Începând din secolul IV, cele două sărbători au fost prăznuite separat, Nașterea Domnului fiind stabilită pe 25 decembrie/7 ianuarie, iar Botezul Domnului rămânând pe 6/19 ianuarie. Despre acest lucru ne vorbesc și unele detalii iconografice (prezența razei, motivul peșterii, muntele cu stâncile aspre, prezența îngerilor) se regăsesc atât în icoana Nașterii Domnului, cât și în icoana Botezului Domnului.
Sfântul Ioan Damaschin ne spune că Hristos nu S-a botezat pentru că avea nevoie de curățire, “ci pentru a lua asupra Sa curățirea noastră“. El Și-a asumat curățirea oamenilor în același fel în care a primit Patimile și Răstignirea, cu toată durerea și suferința lor.
„Hristos S-a botezat pentru a ține Legea și pentru a aduce harul Său în apă, în toată zidirea și în om. În acest fel, El a dat fiecărui om puterea de a dobândi harul înfierii, care este Teofania (arătarea lui Dumnezeu) propriei noastre vieți. Această arătare a lui Dumnezeu a fost începutul cunoașterii de Dumnezeu. Deoarece cunoașterea de Dumnezeu este un fapt existențial, ea duce la mântuire (…) Dincolo de toate acestea, prin Botezul Său în râul Iordan, Hristos a sfințit apele. De aceea, în ziua Bobotezei săvârșim slujba sfințirii apelor, iar în timpul slujbei cerem Duhului Sfânt să se pogoare asupra apei. Astfel, după sfințire, apa încetează să mai fie apă a căderii, făcându-se apă a reânnoirii pentru că se unește cu harul nezidit al lui Dumnezeu,” menționează IPS Hierotheos Vlachos.
După citirea pericopei evanghelice PS Siluan a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit credincioșilor prezenți despre praznicul Arătării Domnului, arătând semnificația Botezului Domnului Iisus Hristos, precum și a botezului cu care suntem botezați noi cei care am devenit creștini. „La Sărbătoarea de astăzi Dumnezeu ne oferă posibilitatea să ne naștem din nou, să ne lepădăm de omul cel vechi, să ne întoarcem la Dumnezeu, să ne curățim sufletește prin Taina pocăinței. Slăvindu-L pe Mântuitorul Hristos, Cel Care S-a botezat în Iordan pentru reînnoirea vieții noastre, pentru mântuirea noastră, să-L rugăm să trimită asupra noastră harul Sfântului Duh, pe care să-l primim în aceste zile prin picătoarele de apă sfințită. Întărindu-ne în acest fel, vom putea trece mai senin peste orice greutăți și încercări, încredințându-ne în faptul că dacă Dumnezeu este cu noi, nimeni nu poate fi împotriva noastră,” a menționat Preasfinția sa.
După rugăciunea din Biserică Preasfințitul Siluan, alături de soborul slujitor mulțimea de credincioși, s-au îndreptat în procesiune la izvorul mănăstiri, unde a fost oficiată sfințirea cea mare a apei. La final Ierarhul Orheiului i-a felicitat pe toți cu prilejul Sărbătorii, dorindu-le ca acest praznic să le fie un prilej de reînnoire a vieții, iar aghiasma mare pe cre o vor lua să le spre tămăduirea sufletului și a trupului.
