În Duminica a XXV-a după Rusalii Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Pericopa evanghelică care se citeşte în această Duminică ne prezintă un act de mare milostivire a Mântuitorului Hristos, şi anume vindecarea unei femei gârbove, care suferea astfel de 18 ani. Văzând-o, Iisus a fost mişcat de suferinţa femeii, a chemat-o, Şi-a pus mâinile asupra ei şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta!” (Lc. 13, 12). Dacă totul s-ar fi oprit aici, ar fi fost foarte bine. Numai că, în aceste condiţii, „mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!” (Luca 13, 14).
Mai-marele sinagogii era condus de partea formală, de învelişul exterior al Legii, nu mai putea face diferenţa între vindecarea unui om, între izbăvirea de o suferinţă de 18 ani, şi împlinirea unei prescripţii a legii mozaice. Mântuitorul înfruntă ipocrizia acestuia, învățându‑i și învățându‑ne pe toți că ipocrizia este păcat.
„Omul găsește pentru sine în orice situație o justificare, dar când este vorba de celălalt nu o găsește. Și nu o găsește pentru că nu o caută. Este o foarte mare ipocrizie, născută și crescută pe egoism. Ipocrizia crește când ești foarte concentrat pe tine însuți. Când totul în viața ta se învârte în funcție de tine, atunci toate sunt strâmb înțelese. Pentru că existența noastră – așa ne-a făcut pe noi Dumnezeu – nu este făcută să se învârtă în jurul nostru, ci să se realizeze în relație cu celălalt. Dacă mai marele sinagogii s-ar fi gândit la femeia gârbovă și s-ar fi bucurat pentru vindecarea ei, ar fi gândit el o justificare pentru faptul că aceasta s-a întâmplat în zi de sâmbată. Dar nu-i pasă de femeia bolnavă. Pe de altă parte era potrivnicia la adresa Mântuitorului Hristos, Căruia Ii căutau motive cu orice prilej. Apoi, culmea egoismului este să nu te bucure îndreptarea cuiva, vindecarea cuiva, pentru că dispare o mărturie a faptului că tu ești sănatos, ești bine,” ne spune Pr. Constantin Coman.
După citirea pericopei evanghelice PS Siluan a adresat un cuvânt de zidire către cei prezenți, evidențiind principalele învățături duhovnicești ce se desprind din fragmentul evanghelic. „Femeia gârbovă din Evanghelia de astăzi este simbolul omenirii, chinuită și gârbovită de tot ce este pământesc. O omenire care fiind atrasă prea mult de cele materiale, uită de întâlnirea sa cu Domnul nostru Iisus Hristos. Mare este binecuvântarea întâlnirii omului cu Dumnezeu. Această Evanghelie se citește în una din Duminicile din Postul Nașterii Domnului, amintindu-ne despre pregătirea noastră pentru această mare întâlnire. Se cuvine în acest răstimp, prin faptele bune, uniți în rugăciune să ne purtăm poverile unii altora, să ne ajutăm și sprijinim. Numai așa vom întâmpina praznicul Nașterii Domnului, slăvind pe Dumnezeu, ca femeia din sinagogă după ce a fost eliberată de duhul neputinței.”
Mulțime de credincioși, „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”, s-au apropiat pentru a primi Sfânta Taină a Împărtășaniei.
