Slujbă arhierească în duminica a XXI-a după Rusalii la Mănăstirea Curchi

În Duminica a XXI-a după Rusalii, a fost săvârșită Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, la mănăstirea Curchi oficiată de către Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi.

Sfânta Evanghelie de astăzi ne istoriseşte că, pe când Iisus intra în cetatea galileeană Nain, a întâlnit un convoi mortuar care ducea la mormânt pe un tânăr, unicul fiu al unei văduve. Apropiindu-se de ea, i-a spus cu duioşie să nu mai plângă, după care, întorcându-se spre fiul ei, a grăit: „Tinere, ţie îţi zic: scoală-te!” (Lc. 7, 14). Şi acesta a înviat.

Învierea tânărului din Nain este o înaltă pildă de bunătate, o dovadă de profundă înţelegere pe care o arată Mântuitorul în faţa durerii omeneşti. El nu l-a înviat pe tânăr pentru a-l reda deşertăciunilor vieţii, ci pentru a-l reda mamei, spre a-i fi sprijin şi mângâiere. „Şi l-a dat maicii sale”, spune Evanghelistul Luca vrând să arate prin aceasta care a fost scopul cel dintâi al minunii.

Când Mântuitorul Hristos îl învie pe fiul văduvei din Nain, — ne arată nouă că Împărăția lui Dumnezeu a început cu El. Minunea este un fel de eșantion din Împărăția lui Dumnezeu, care ni se pregătește nouă și care va fi inaugurată într-o zi și în care după cuvintele Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan „moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi” (Apocalipsa XXI, IV), ci doar viață veșnică.

Minunea învierii fiului văduvei din Nain a fost săvârşită şi din milă faţă de o mamă îndurerată, dar şi pentru credinţa noastră în obşteasca înviere din morţi, în minunea minunilor, în dreptatea dreptăţilor, în bucuria bucuriilor.

Răspunsurile liturgice au fost date de către corul mănăstirii Curchi.