Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea faceţi-le şi voi lor…

În această scurtă pericopă evanghelică din duminica a XX-a după Rusalii, Domnul a cuprins orice virtute, orice poruncă, aproape orice faptă și părere bună. De aceea, potrivit Sfântului Evanghelist Matei, după ce Domnul a poruncit aceasta, a adăugat: „Căci aceasta este Legea și proorocii” (Matei 7, 12). Pe toate poruncile le-a unit în aceasta și a cuprins nu numai virtutea după lege și după prooroci, ci în general, orice faptă bună dintre oameni. El a arătat de asemenea în mod deosebit că fiecare dintre poruncile date de El există sădită înlăuntrul nostru; lucru pe care ni-l poruncește și Apostolul Iacov, fratele Domnului, zicând: „Pentru aceea, lepădând toată spurcăciunea şi toată rămăşiţa răutăţii, primiţi cu dulceaţă Cuvântul sădit în voi, cel ce poate să vă mântuiască sufletele” (Iacov 1, 21).

Prin acest îndemn capital, și precum voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea faceţi-le şi voi lor, a arătat că orice poruncă evanghelică este nu numai sădită, ci și dreaptă, și ușoară, și folositoare și de asemenea pricepută de toți și înțeleasă de una singură. Căci cunoaștem că a ne mânia împotriva fratelui nostru și a-l jigni, mai ales fără pricină, este rău. Să nu se întâmple cumva ca atunci când tu pătimești de la altul, când ești ocărât, înșelat sau păgubit, să te aperi pe tine, în timp ce, când tu însuți ocărăști și nedreptățești și încerci să-l înșeli pe aproapele tău, îl osândești, neluând aceiași hotărâre pentru aceleași lucruri.

Așadar, trebuie să fim ca un judecător obiectiv, și pe acelea pe care nu vrem să le pătimim de la alții, în nici un chip să nu le facem nici noi lor, ci bunurile pe care vrem să le primim de la alții, pe acelea să le facem și noi. Să arătăm prin câte dăruim că dacă am fi avut, mai mult am fi dăruit: „Duceţi dar acum fapta până la capăt, aşa încât ardoarea voastră de a voi să fie tot una cu aceea de a şi îndeplini din ceea ce aveţi” ( 2 Corinteni 8, 12).

Dacă vrem să fim iubiți de toți, zice Sf. Grigorie Palama, să-i iubim și noi pe toți, să fim iertători, să fugim de osândire, privindu-l pe fiecare om ca pe noi înșine. Acest lucru ni-l spune și corifeul Apostolilor, Petru: „Căci aşa este voia lui Dumnezeu: voi, făcând binele, să’nchideţi gura necunoştinţei proştilor” (1 Petru 2, 15), adică a acelora care ne dușmănesc pe nedrept și nu vor să dea altora ceea ce vor ei să primească de la aceștia.

La fel în pericopa de astăzi, Domnul ne mai arată un lucru important, și anume că nu este nici un folos dacă ne numim creștini, iar faptele noastre nu se deosebesc de cele ale necredincioșilor, căci harul este cel care ne unește cu Hristos, pe care-l dobândim dacă ținem poruncile Lui.

„Şi dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii-i iubesc pe cei care-i iubesc pe ei. Şi dacă le faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii tot aşa fac. Şi dacă daţi cu’mprumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii le dau cu’mprumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai” (Luca 6, 32-34). Domnul nu spune aceste cuvinte îndemnându-ne să nu iubim pe cei care ne iubesc, să nu facem bine celor care ne fac bine și să nu împrumutăm celor care urmează să ne întoarcă banii, ci arată că fiecare din aceste fapte nu are plată, deoarece omul își primește răsplata aici, pe pământ, și astfel lucrarea aceasta nu aduce nici un har în suflet, nici nu-l curățește pe om de păcatul care l-a întinat; însă dacă lipsesc și acestea, aduc multă osândă și pagubă.

Din aceste pricini Domnul voind să ne îndepărteze de toate aceste rele, poruncește să iubim și să facem bine și vrăjmașilor noștri și să împrumutăm acelora care n-au să ne dea înapoi, fără să așteptăm nimic. Pentru că zice: „Multă va fi plata voastră și veți fi fiii Celui Preaînalt, căci El este bun și cu cei nemulțumitori și vicleni”. Și chiar pentru acestea mici ne răsplătește prin asemănarea cu El și înfierea cea mai înaltă și bunurile cerești, zicând: „Fiți milostivi, că și Tatăl vostru Cel din ceruri milostiv este”. Acestuia I se cuvine slava, împreună cu Preasfântul Său Duh, în vecii vecilor. Amin.