Sfinții Doctori fără de arginți – tămăduitori în numele lui Hristos

Astăzi, 1/14 noiembrie Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe Sfinţii Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian, considerați patronii medicinei.

Sfinţii Cosma şi Damian erau fraţi, de neam din Asia, avînd tată păgîn şi mamă creştină, Teodotia. Aceasta, după moartea bărbatului ei, a trăit în văduvie, avînd vreme liberă şi fără piedici şi a slujit cu sîrguinţă lui Hristos, închinîndu-şi toată viaţa lui Dumnezeu. Ea s-a făcut ca văduva aceea pe care o lăuda Apostolul, cînd zicea că văduva cea adevărată şi singură nădăjduieşte spre Dumnezeu şi petrece în rugăciuni şi în cereri, ziua şi noaptea. Deci, precum vieţuia Teodotia, cu plăcere de Dumnezeu, aşa îi învăţa şi pe iubiţii săi fii, Cosma şi Damian, căci i-a hrănit cu bună învăţătură, în credinţa creştinească şi cu dulceaţa dumnezeieştii Scripturi, povăţuindu-i spre toată fapta bună. Iar ei, venind în vîrstă desăvîrşită, petrecînd în legea Domnului şi deprinzîndu-se în viaţa cea fără de prihană, s-au făcut ca doi luminători, strălucind pe pămînt cu faptele cele bune. Pentru aceasta au şi luat de la Dumnezeu darul tămăduirii, dînd sănătate sufletelor şi trupurilor, vindecînd tot felul de boli, tămăduind toate neputinţele şi izgonind duhurile cele viclene.

Sfinţii Doctori fără de Arginţi au fost medicii, care după primirea credinței în Hristos și datorită puterii rugăciunii lor, au primit darul facerii de minuni. Ei tămăduiau neputinţele pentru slava numelui Domnului lor, Care le-a dăruit puterea de a tămădui. Dar nu cu buruieni, ci cu numele Domnului izbăveau de boli, fără plată şi fără să aştepte mulţumire, împlinind porunca Celui ce a zis: În dar aţi luat, în dar să daţi. Dar ajutau nu numai oamenilor, ci şi dobitoacelor şi nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, căci toate acestea le făceau nu pentru avere, adică să se îmbogăţească cu aur şi cu argint, ci pentru Dumnezeu, ca să arate către El dragostea lor, prin dragostea cea către aproapele, nici nu doreau slava omenească prin aceste tămăduiri, ci slava lui Dumnezeu.

Pentru aceea au fost numiţi de cei credincioşi, doctori fără plată sau fără de arginţi. Astfel, petrecîndu-se viaţa lor cu bună credinţă, în pace s-au sfîrşit. Şi nu numai în viaţa lor, ci şi după moarte s-au preamărit prin felurite minuni, pentru care se cinstesc de Biserică cu pomenirea cea de peste an, ca nişte calzi folositori şi doctori, apărători ai sufletelor şi trupurilor noastre. Ei reprezintă pentru creştinătate simbolul dăruirii necondiţionate, al îngrijirii din dragoste şi milă faţă de aproapele. Sfinţii Cosma şi Damian sunt ocrotitorii noştri în vremuri de boală şi suferinţă şi ne aduc aminte că totul e posibil pentru cel care crede.

„Deschizând sfinţii izvorul cel de Dumnezeu dat, tuturor izvorăsc râuri de curate tămăduiri, spălând întinăciunile patimilor, şi răutatea cea pierzătoare a demonilor. Cât este de mare această casă, împodobită fiind în toate zilele cu minuni, unde pururea venind voi, Cosma şi Damian, cei ce sunteţi vrednici de minune, celor ce au nevoie le daţi sănătate. Pentru aceasta după vrednicie vă fericim.” ( Canonul Sfinţilor ).