Sfințenia Tinereții

Tânărul trebuie conștientizat ce înseamnă tinerețea, cât e de frumoasă tinerețea, cât e de sfântă tinerețea? Iată cum trebuie să gândim și să vorbim despre tineri.

Că așa-i făcută inima omului care bate ritmul cu universul întreg și cu inima Lui Hristos. Nu degeaba, tânărul Apostol Ioan Evanghelistul la Cina cea de Taină și-a plecat capul pe pieptul lui Hristos, și a ascultat cum bătea inima Fiului Lui Dumezeu în aceste ore supreme. Ori aceasta trebuie să o facem ce a facut  Ioan, să facem toți, să plecăm urechea, la pulsul Universului; și acest Univers vorbește despre Dumnezeu. Dorul de rai, îl duce pe un tânăr în rai; dorul de Dumnezeu, dorul de Maica Domnului, dorul de Sfinți. Când vezi Universul întreg, ordinea din spațiu, disciplină, rânduiala din spațiu! Este și numai trebuie să fii absolut nebun să crezi că această lume este rezultatul hazardului, al întâmplării. Trebuie ca și tânărul să fie conștientizat ce înseamnă tinerețea, cât e de frumoasă tinerețea, cât e de sfântă tinerețea, cât de sfânt este trupul tânărului, miroase a flori, a țarină cu flori, în timp ce în trupul bâtrânilor deja începe să miroasă a mormânt și a putregai, pe când trupul tânărului miroase a flori și a primăvară, și aceasta trebuie conștientizat pentru că trupul însuși al tânărului este un miracol, când îl vezi atât de perfect, atât de frumos. Ați văzut că și în artă este luat ca și model, ca prototip a chipului omenesc tânărul, nu moșneagul.

Asta trebuie ca oricare pedagog, oricare duhovnic, oricare tată, oricare mamă să spună: „dragul meu tu ești ca Adam când a fost în Rai, înainte de a cădea în păcate, tu ai corpul tău ca un vas adevărat al Duhului Sfânt, și sfânt, și privirea ta, și ochii tăi, și gândirea ta, și piciorul tău este așa de frumușel și de sfânt, totul este armonie în tine”. Vorbim mereu numai de aspectele negative, aspectele negative nu reprezintă tineretul, sunt stelele de decadență ale acestei creaturi a Lui Dumnezeu. Grozav! Dumnezeu l-a creat pe Adam moșneag? Sau bărbat îmbătrânit? Nu! El a fost curat, el a fost materia nepervertită și nestricată, de aceea nu a trebuit ca  Dumnezeu să îi facă soția din pământ, a făcut-o din acest trup nestricat, perfect, desăvârșit, căci sfânt era trupul Lui Adam. După rătăcirea pe drumurile cele străine ale vieții, te întorci apoi, dacă te întorci, către Dumnezeu, către Tatăl din Ceruri, rupt și dezbrăcat și în tot chipul batjocorit, că așa se întâmplă. Ei, Tatăl din Ceruri e pilda cu „Fiul rătăcitor”. La respins? Nu la respins!

L-a așteptat, l-a văzut când s-a apropiat de casă, a alergat tatăl înaintea lui, l-a îmbrățișat tata. Nu a zis că ești gol, că ești în trupul gol, că ești numai în hainele care miros a gunoaie și a porci, n-a zis tata, l-a primit, a fost pruncul lui, copilul lui, l-a primit în brațele lui, l-a îmbrățișat, și-a dat ochii cu el. A poruncit să fie îmbrăcat, spălat, curățit, să fie pus înapoi la locul său, că este copilul lui. Asta face Dumnezeu Tatăl și la un copil, adică Dumnezeu ne așteaptă, și ceea ce a făcut tatăl fiului rătăcit, face și Dumnezeu. Atunci când un tânăr se întoarce și se căiește, și își plânge păcatele acolo la picioarele altarului, sub umbra patrafirului(epitrahilului) își spovedește păcatele cu toată puterea lui și cu toată căința lui. Deci de iubire are nevoie tineretul, să fie iubit așa cum este, dar să fie cu adevărat iubit, are nevoie tânărul în același timp de prietenie, cel mai frumos dar pe care dorești ca să-l cucerești este să ai prieteni, să fie prieteni, nimic nu este așa de plăcut ca și prietenia, prietenia adevărată, prietenia este împlinirea, tu când ai un prieten se dublează sfințenia ta, la sfințenia ta, se adaugă sfințenia prietenului tău, la gândurile tale curate se pun alături gândurile curate al prietenului tău, la intențiile tale bune vine și prietenul cu intențiile bune, și așa: „unde-i unul nu-i putere la nevoi și  la durere, unde-s doi puterea crește și dușmanul nu sporește”.

Diavolul nu sporește când ai un prieten, prieten adevărat, prieten care are inimă de prieten adevărat, prieten în care să umble Dumnezeu, ți se dublează, ți se multiplică puterea și ajutorul tău. Deși de idei bune are nevoie un tânăr, de prietenie în al doilea rând, de ocrotire în al treilea rând. Fiecare tânăr are nevoie să fie ocrotit de cineva, la început te afli sub aripa mamei, te ocrotește mama, te învață să stai în picioruță, îți pune o hăinuță, te hrănește, te îngrijește, deci puiul de om simte nevoia să-l ocrotească cineva, puiul acesta mic de om se simte neputincios, simte nevoia ca mămica lui când se ridică să își întindă mâinile ca să îl sprijinească mama și tata, are nevoie de sprijin, de ocrotirea cuiva. Această nevoie și lipsă de ocrotire o simte foarte puternic tânărul, simte foarte puternic tineretul, să fie ocrotit să-l ocrotească cineva, nu să-l condamne, nu să-l judece, nu să-l batjocorească, să-l ocrotească, să-l ajute, deci de acestea are nevoie tineretul, de dragoste, de prietenie, care tot este o iubire fructificată, de ocrotirea celorlalți, toată societatea trebuie să-l ocrotească pe tânăr, asta este datoria, dacă vrem să nu ne înghită infernul întreaga societate. Că de la societate, de aici pleacă salvarea societății și a omenirii, de aici, de la tineret.

Să te întorci cu fața către Învățătorul Suprem al omenirii, către Hristos, și de la El să înveți cum să fii om. El îți poate fi Mentor, și cred că nu ați uitat ce v-am spus: El este Mentor, El este modelul nostru al tuturor, să î-L cunoaștem, să ne întoarcem cu ochii, cu mintea noastră spre Hristos, El este Fiul Omului, este Omul în adevăratul sens al cuvântului. Noi ceilalți de la copil până la moșneag suntem oameni cu neputințe, cu patimi, care avem în cap ceea ce ne-au băgat în cap cei fără de Dumnezeu.

IPS Iustinian Chira