Sfântul Ioan Gură de Aur – un arhipăstor exemplar

Sfântul Ioan Hrisostom (347-407) prăznuit la 13/26 noiembrie,  a fost un mare şi vestit dascăl al lumii. S-a născut în anul 354 la Antiohia într-o familie  creștină, tatăl – Secund Stratilatul şi maică-sa Antuza. Chiar de la începutul vieţii sale, a avut mare dragoste pentru ştiinţa cuvintelor și a Scripturii şi cu nevoinţa ce pusese la învăţătură şi cu ascuţirea firii ce avea, a învăţat toată învăţătura elinească, făcându-se ucenic lui Libanie şi Andragatie, sofiştilor din Antiohia, iar după aceea al celor ce se aflau în Atena.

Deprinzând toată înţelepciunea elinească şi învățătura creștină, la a căror săvârşire a cunoştinţei ajungând şi împodobindu-şi viaţa cu curăţie, a fost înălţat la rânduiala de cleric de Sfântul Meletie, patriarhul Antiohiei, iar de Flavian a fost făcut diacon şi preot. După ce a fost chemat de Patriarhul Ioan al Antiohiei de a-l urma în scaun pe Patriarhul Nectarie al Constantinopolului, Sfântul Ioan a sporit și mai mult întru nevoinţa tâlcuirii dumnezeieştilor Scripturi şi la dăscălia întrebărilor, prin care pe mulţi a atras la cunoştinţa dumnezeiască şi la pocăinţă.

Întreaga lui viață și-a dedicat-o zidirii Bisericii lui Hristos, pentru care nu a cruțat nimic, nici măcar pe sine. Cuvântările sale sunt de o înălțime neegalată nici până astăzi, prin ele sfântul urmărind zidirea celor sfinte în inimile creștinilor și atacarea abuzurilor de orice fel, politice și autoritatea din Biserică și din Imperiul Roman din acea vreme. Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, dintre cele mai bogate și alese ale literaturii mondiale, s-au păstrat aproape în totalitate. Opera sa conține tratate, omilii, cateheze, comentarii biblice, cuvântări, epistole, precum și cărți de cult, dintre care cea mai celebră, rămâne, fără îndoială, Slujba Sfintei Liturghii.

Date fiind acestea, Sfântul Ioan era decis în ce direcţii urma să-şi folosească energia:

  • formarea în retorică, urma să-i folosească în predicile sale şi să ducă la obţinerea binemeritată a supranumelui de Gură de Aur;
  • efortul susţinut pentru urmarea lui Hristos şi atingerea desăvârşirii, în conformitate cu învăţăturile Sfintei Scripturi: propovăduieşte cuvântul, stăruieşte cu timp şi fără timp, mustră, ceartă, îndeamnă, cu toată îndelunga răbdare şi învăţătura (II Tim., 4, 2), ceea ce va duce, în mod inevitabil, la martiriul său;
  • concretizarea unei vieţi bazate pe credinţă, nu prin renunţarea de tip monahic la cele lumeşti, ci chiar prin înfruntarea problemelor cotidiene întâmpinate în drumul către mântuirea sufletului.

Pe tot parcursul vieţii a avut un respect şi o admiraţie deosebită pentru monahi și pentru preoţii care se dedicau apostolatului. Ca diacon, preot şi episcop, el nu doar că a rămas monah în sufletul său, dar a continuat, atât cât îi permiteau noile circumstanţe, să-şi păstreze obiceiurile de austeritate monahală – ca de exemplu, să trăiască în singurătate cât mai mult posibil. Cu toate acestea, nu a eşuat niciodată în îndatoririle sale de episcop. Şi, deşi înţelegea în mare măsură misiunea călugărilor, nu a fost de acord cu îndepărtarea acestora de credincioși, de  biserică şi de predicile acesteia.  De aceea, a făcut tot posibilul ca şi călugării să aibă aceleaşi idealuri ca şi el. Acest lucru i-a transformat pe mulţi dintre aceştia în duşmanii săi.

Este netăgăduit că Sfântul Ioan ocupă primul loc în literatura noastră bisericească, mai ales ca hermeneut neîntrecut al Sfintei Scripturi. Tragedia vieţii Sfântului Ioan Gură de Aur, cauzată de sinceritatea ieşită din comun şi de integritatea caracterului său, au fost cele care au contribuit la creşterea faimei şi a gloriei Sfântului Ioan. De asemenea el este cel mai cunoscut dintre Părinţii greci şi una din cele mai fascinante figuri ale antichităţii creştine.

Sfântul Ioan Gură de Aur rămâne a fi una din cele mai înalte minți și mai arzătoare inimi pentru iubirea de Dumnezeu și de aproapele, pe care le-a dat Biserica Ortodoxă. În timpul Sfântului Ioan existau unele probleme și nedumeriri pe care le întâlnim și astăzi, prin urmare, cuvântul lui este și acum, la fel de potrivit și actual și pentru omul contemporan din zilele noastre.

Din acest motiv am încercat să selectez câteva citate și maxime mai importante din corespondența Sfântului, în care apare ca  un adevărat părinte sufletesc, ce nu încetează niciodată să se preocupe de viața credincioșilor săi cu o desăvârșită uitare de sine.

„Dumnezeu este portul care nu cunoaşte furtună, adevărata cetate, pe când în lumea aceasta noi suntem doar ca nişte călători care poposesc pentru o zi într-o casa de oaspeţi şi apoi pleacă.”

„Să-I mulţumeşti lui Dumnezeu mereu pentru toate, să-L slăveşti, să-L rogi, să-I ceri. Dumnezeu iese întru întâmpinarea noastră chiar când totul ne duce la pieire.”(Scrisoarea nr.7 către Olimpiada)

„Suferind toată ura diavolului, viaţa noastră ajunge din zi în zi mai strălucitoare, mai îmbunătăţită, mai luminoasă. Cei care îndură necazurile în linişte şi cu curaj, Hristos îi urcă deasupra suferinţelor, îi înalţă de nu-i ating săgeţile diavolului şi-i învaţă să dispreţuiască uneltirile. (Scrisoarea nr.11 către Olimpiada)

Cu vie veneraţie ne aducem aminte de el, pe care în toate Liturghiile îl chemăm şi ni-l dorim ocrotitor.


Bibliografie:

  1. Prof. Univ. Dr. Nicu Dumitrașcu, Manual de Patrologie.
  2. Viețile sfinților pe luna noiembrie.
  3. Sfîntul Ioan Gură de Aur, Scrisorile către persoane oficiale, către diaconiţa Olimpiada, către alte persoane, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București 2008.
  4. Lumina Sfintelor Scripturi – Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *