Duminica de astăzi se numeşte a Înfricoşătoarei Judecăţi şi s-a rânduit de Biserică să fie pusă chiar înainte de intrarea în post, la lăsatul secului de carne, ca fiecare să luăm aminte la noi înşine şi la ceea ce ne aşteaptă dincolo de această lume. Iar răgazul care ne stă înainte, al celor şapte săptămâni de post, nu este altceva decât timpul pe care noi trebuie să-l lucrăm pentru mântuirea sufletelor noastre şi dobândirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Criteriul ultim despre care ne vorbeşte Evanghelia de astăzi, în ceea ce priveşte judecata lui Dumnezeu, atunci când se va înclina balanţa de-a dreapta sau de-a stânga, este mila.
Unul, numai Unul singur ne-a vorbit limpede și desăvârșit despre tot ceea ce se va întâmpla la sfârșitul veacurilor: Domnul nostru Iisus Hristos. Dacă cineva ar spune ceea ce a spus El despre sfârșitul lumii, nu l-am crede, chiar dacă ar fi cel mai mare înțelept. Dacă ar vorbi din înțelegerea sa omenească și nu din descoperirea dovedită a lui Dumnezeu, nu l-am crede. Pentru înțelegerea și socotința omenească, oricât de înaltă ar fi această treaptă, noi suntem prea mici ca să ajungem la începutul și sfârșitul lumii. Ințelegerea nu-și găsește rostul acolo unde trebuie viziune.
Avem nevoie de un văzător cu duhul, tot așa de limpede cum vedem soarele — pentru a vedea lumea întreagă de la începuturi până la sfârșitul ei, cât și începutul și sfârșitul veacurilor. A fost numai unul singur în stare să facă aceasta: Domnul Iisus Hristos.
Numai în El putem și trebuie să credem, atunci când ne spune ce se va întâmpla la sfârșit. Pentru că tot ceea ce a proorocit El a ajuns să se întâmple atât persoanelor ca Petru și Iuda și altor Apostoli, anumitor popoare, cum ar fi evreii, și anumitor locuri, cum ar fi Ierusalim, Capernaum, Betsaida și Corazin, și Bisericii lui Dumnezeu, întemeiată pe sângele Lui. Numai proorocia Lui asupra întâmplărilor ce vor avea loc la sfârșitul lumii, despre sfarșitul ei și Judecata de Apoi nu s-a împlinit încă. Dar cel ce are ochi să vadă poate să vadă limpede că, în zilele noastre, au început deja să se arate în lume acele întâmplări despre care ne-a vorbit El, că vor fi semne ale apropierii sfarșitului lumii. N-a apărut o mulțime de fabricanți de fericire, căutând să-L înlocuiască pe Hristos și învățătura Lui. Nu s-a ridicat neam peste neam și împărăție peste împărăție? Nu se cutremură pământul, și inimile noastre dimpreună cu el, de multe razboaie și revolutții care ne cuprind planeta? Nu-L trădează mulți pe Hristos și nu sunt mulți, cei care pleacă din Biserica Lui? Nu s-a înmulțit fărădelegea și dragostea multora s-a răcit?
Și nu s-a propovăduit în lume Evanghelia lui Hristos, spre marturie la toate neamurile (Matei 24:3-14)? Este adevarat că vine toată răutatea, și ea vine cu grabă și fără întârziere. Este adevărat că Antihrist încă nu a venit, dar fiecare neam are înaintemergători și prooroci de-ai lui.
Este adevărat că de la începutul lumii și până acum înca nu ne-a cuprins cea mai mare strâmtorare, nici horcăitul morții de neîndurat, dar se poate vedea limpede nenorocirea adusă de toți oamenii spirituali, care așteaptă venirea lui Hristos.
Este adevărat ca soarele încă nu s-a întunecat, nici luna nu a ramas fără lumină, nici stelele nu au cazut de pe cer — dar, când toate acestea se vor dezlănțui, nu se va mai scrie nici nu se va mai vorbi nimic despre aceasta.
Inimile oamenilor se vor umple de frică și cutremur, limbile oamenilor vor îngheța și ochii oamenilor vor privi, cu privirea adunată, știind acum că nu mai au nici o scăpare, întunericul înfricoșător de pe pamânt, fără să mai existe zi și cerul fiind lepădat de stele. Dintr-odată, în acest întuneric, se va arăta semnul Fiului Omului, o Cruce strălucitoare se va întinde de la răsărit pînă la apus și de la miazănoapte până la miazăzi, de o strălucire pe care soarele de deasupra capetelor noastre nu a dobandit-o niciodată. Și atunci, toți oamenii de pe pământ Il vor vedea pe Domnul Iisus venind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă. Și mulțimile de îngeri vor suna din trâmbiță și toate neamurile de pe pământ se vor strânge înaintea Lui; trâmbițele vor suna pentru o adunare, așa cum nu a mai fost niciodată de la întemeierea lumii și va vesti Judecata cea de Apoi.
Toate aceste semne și întâmplări, care vor avea loc la sfarșitul lumii și al veacurilor, sunt povestite și în alt loc din Sfânta Evanghelie. Cu toate acestea, Evanghelia de astăzi arată așezarea cea din urma a raporturilor dintre timp și veșnicie, între cer și pământ, între Dumnezeu și omenire. Ea descrie Judecata de Apoi și în ce chip se va arăta aprinderea mâniei Domnului (Sofonie 2:2). Aceasta ne arată noua clipa cea înfricoșătoare — cea mai plină de bucurie pentru cei drepți, când mila lui Dumnezeu va lăsa locul judecații lui Dumnezeu. Atunci va fi prea târziu pentru fapte bune și prea târziu pentru pocaință. Când plângerea nu va mai primi nici un răspuns și când lacrimile noastre nu vor mai cădea în mâinile îngerilor.
Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Așa cum în pilda Fiului risipitor, Dumnezeu Se arată cu chip de om, aici Hristos este numit Fiul Omului. El este și nimeni altcineva decât El. Când El va veni în lume a doua oară, atunci nu va mai veni necunoscut și umil, așa cum a făcut de data cea dintâi, ci va veni pe față și întru slavă mare.
Iubiţi credincioşi, aş vrea să adaug un gând scurt, dar practic. În fiecare zi, mai ales în mânăstiri, judecata lui Dumnezeu este actualizată într-un timp foarte scurt, de aproximativ zece minute. Se şi spune, de altfel, că psalmii de la slujba Utreniei, de la slujba de dimineaţă, sunt psalmii judecăţii, iar momentul respectiv trebuie să fie pentru cei prezenţi în biserică de o intesitate maximă, ca şi cum s-ar afla în faţa Judecătorului Celui nemitarnic. Cam zece minute durează citirea celor şase psalmi de la Utrenie şi, ne spune Tradiţia bisericească că, tot atât va ţine şi judecata lui Dumnezeu. Practic, judecata lui Dumnezeu va fi câteva clipe. Vom vedea viaţa noastră ca într-un film de scurt metraj, foarte condensat, şi ne vom da seama în ce direcţie ar trebui să fim dirijaţi de îngerii lui Dumnezeu şi să auzim înfricoşătorul glas al Domnului care va aşeza pe binecuvântaţii Părintelui de-a dreapta şi pe cei blestemaţi de-a stânga.
Iubiți frați, să priveghem şi să ne gătim de înfricoşătoarea judecată ce ne aşteaptă la hotarul veşniciei spre darea hotărârii fără putinţă de întoarcere asupra sorţii noastre veşnice. Să ne pregătim adunându-ne toate virtuţile şi mai cu seamă milostivirea, care cuprinde în sine şi încununează prin sine toate virtuţile.
Milostivirea îi face pe oamenii preaplini de ea asemenea cu Dumnezeu (Matei 5, 45, 48; Luca 6, 32, 36)! „Fericiţi cei milostivi, că aceia vor fi miluiţi… că judecată fără de milă este celui ce nu face milă” (Matei 5, 7; Iacob 2, 13). Amin.