Să-L iubim pe Dumnezeu așa cum se cuvine!

Deci să-L iubim pe Dumnezeu așa cum dorește El, pentru că socotește lucrul acesta foarte însemnat. Și dacă ne întoarcem fața de la El, continuă să ne roage, și dacă nu vrem să ne întoarcem, ne pedepsește din iubire, nu pentru că are pretenția de pedeapsă.

Deci ia seama ce spune în cartea lui Iezechiel, despre cetatea pe care a iubit-o și care l-a disprețuit: „Pentru toate acestea, iată, Eu voi aduna pe toți amanții tăi cu care te-ai desfrânat tu, și pe care i-ai iubit, și pe toți aceia pe care i-ai urât, și-i voi aduna pretutindeni împotriva ta, și voi descoperi înainte lor goliciunea ta, și vor vedea toată rușinea ta.

Te voi judeca cum se judecă femeile adultere și cele ce varsă sânge, și te voi preda urgiei și pizmei; te voi da în mâinile acelora, și ei vor dărâma casele tale de desfrânare, vor risipi locurile tale înalte, vor rupe de pe tine hainele tale, vor lua podoabele tale și te vor lăsa goală, de tot goală.

Vor strânge împotriva ta adunare și te vor ucide cu pietre și cu sabie te vor tăia. Vor arde casele tale cu foc și te vor judeca înaintea ochilor multor femei. Așa voi pune capăt desfrânării tale, și nu vei mai aduce daruri. Îmi voi potoli cu tine urgia Mea și Mă voi liniști, și nu Mă voi mânia” (Iezechiel 16, 37-42).

Ce-ar putea să spună mai mult iubitul înflăcărat, când este disprețui de cea iubită, și când în urma acestora arde din nou de iubirea pentru ea? Pentru că Dumnezeu le face pe toate ca să fie iubit de noi, și de aceea nu L-a cruțat nici pe Fiul Său. Noi însă suntem aprigi și sălbatici.

Deci să ne arătăm blânzi și să-L iubim pe Dumnezeu, așa cum trebuie s-o facem, ca să ne bucurăm cu mulțumire de virtute. Pentru că dacă cineva care are femeie ibovnică nu simte nici unul dintre lucrurile întristătoare de zi cu zi, gândește-te de câtă mulțumire se va desfăta cel care dorește mult această dragoste dumnezeiască și neprihănită.

Pentru că, într-adevăr, acest bun înseamnă și Împărăția cerurilor, și desfătarea bunurilor, și mulțumire, și desfătare, și bucurie, și fericire. Sau mai bine zis, orice-aș spune, nu voi putea vreodată să arăt nimic egal cu iubirea, ci doare experiența știe să ne învețe bunul acesta. De aceea și profetul a grăit: „Desfătează-te în Domnul” și: „Gustați și vedeți că bun este Domnul” (Psalmul 36,4).

Deci, să ascultăm și să aflăm desfătarea în iubirea Lui, pentru că în acest fel, de aici vom vede Împărăția cerurilor, și vom trăi viața îngerească. Și cu toate că trăim pe pământ, nu vom avea nimic mai puțin decât cei care locuiesc în ceruri, și după mutarea noastră de aici, ne vom arăta la judecata lui Hristos mai strălucitori decât toți, și ne vom bucura de slava Lui cea negrăită, pe care fie ca toți s-o dobândim, cu harul și cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I Se cuvine slava și cinstea, acum și pururea și în veci vecilor. Amin. (Comentariu la Epistola către Romani, 23, E.P.E. 17, 514-546; P.G. 60, 618-622).

Bibliografie: Sfântul Ioan Gură de Aur, „Cuvinte de Aur”, vol I, pp. 374 – 376.