„…Și sculându-se Iosif, a luat, noaptea, Pruncul și pe Mama Lui și a plecat în Egipt.” (Matei 2,14)
După ce s-a născut Iisus în Betleemul Iudeii au venit magii din răsărit, călăuziți de o stea până la intrarea în Ierusalim, vrând să se închine Pruncului. Pericopele evanghelice care relatează despre evenimentul Nașterii Domnului ne prezintă multe lucruri folositoare pentru zidirea noastră sufletească. Dacă Prorocul Ioan, fiind în pântecele maicii sale, a săltat de bucurie atunci când Fecioara Maria a venit în vizită la ea, cu atât mai mult trebuie să ne bucurăm noi acum, când sărbătorim Nașterea Domnului, Care a venit să ne izbăvească de robia vrăjmașului. Întruparea Logosului divin ne înalță inimile și ne duce cu gândul la ieslea din Betleem unde, împreună cu magii, păstorii și întreaga creație, ne îndeamnă să aducem imnuri de slavă Celui născut din Fecioară.
Aceasta este ziua cea mare a bucuriei, ziua eliberării neamului omenesc de sub jugul în care gemea și suspina. Pentru că prin intrarea păcatului în lume, aceasta a fost condamnată și vândută diavolului fără a avea vreo șansă de izbăvire și împăcare cu Dumnezeu.
De aceea, odată cu Nașterea Domnului Iisus Hristos lumea este reanimată, deoarece Mântuitorul a venit să ne arate calea fericirii, să ne învețe adevărul, să ne lumineze mintea pentru a ști cum să trăim ca să dobândim mântuirea și fericirea cea veșnică.
Pentru aceasta sa pogorât Fiul Lui Dumnezeu pe pământ și a zis despre sine aceste cuvinte mari despre sine: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața; Eu sunt Păstorul cel bun, car-Mi pun viața pentru oile Mele; Eu sunt Lumina lumii; Eu sunt Ușa – prin Mine de va intra cineva se va mântui; Eu sunt Învățătorul vostru să nu aveți alți învățători căci Unul este Învățătorul și Dascălul vostru!”. De aceea cântau îngerii la nașterea Sa: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace!”, îndemnându-ne și pe noi să participăm la bucuria lor.
De multe ori au fost îngerii trimiși pe pământ și văzuseră în lume multă jale și nenorocire. Acum însă, ei credeau că oamenii se vor bucura de venirea Domnului pe pământ, și se așteptau ca fără îndoială toată lumea să-L primească pe Domnul Hristos și sa-I urmeze învățătura, dar mare le-a fost mirarea când au văzut atitudinea lumii față de Fiul Lui Dumnezeu. Căci de nenumărate ori oamenii au căutat să-L omoare și nu s-au lăsat până când nu L-au omorât, răstignindu-L pe cruce.
Aceasta este lumea! Pentru că Adevărul este mereu ucis cu pietre…
Să punem la suflet tot ce am auzit în Sfânta Evanghelie și să mergem numai pe calea cea frumoasă a bisericii, ca niște adevărați ascultători și împlinitori ai Cuvântului dumnezeiesc și să-L slăvim și noi pe Pruncul Iisus, Care S-a născut în peștera din Betleem, împreună cu îngerii, cu magii și cu păstorii, și să ne închinăm Lui, zicând:
O, Preadulce, Preafrumosule și Scump Iisuse, primește-ne și pe noi în preajma staulului Tău și chiar dacă inimile noastre sunt reci, încălzește-le Tu cu dragostea Ta! Vino în peștera inimii noastre și cu căldura dumnezeirii Tale ne vom înfierbânta și noi și vom putea birui toate ispitele vieții acesteia!
Atrage-ne la Tine, Stăpâne Iisuse, atrage-ne la Tatăl și la Duhul Sfânt și deschide inima noastră și a acestor creștini care s-au adunat aici, ca să putem cu toții să Te lăudăm în ceruri, pe Tine, Treimea cea de o Ființă și nedespărțită, în vecii vecilor! Amin!