Praznicul mai-marilor voievozi Mihail și Gavriil, și a celorlalte puteri netrupești

Astăzi, prăznuim ziua Mai-marilor voievozi Mihail și Gavriil și a celorlalte netrupești puteri. Scopul sărbătorii de astăzi este să ne mutăm cu gândurile pe tărâmurile Cerești și să intrăm acolo cu evlavie, primind învățătură. Căci scopul nostru este în cer.

Potrivit cuvintelor dumnezeiescului Proroc David: „Cel care face pe îngerii Lui duhuri şi pe slugile Lui pară de foc”, înțelegem că îngerii sunt uşori, arzători, calzi, străbătători, grabnici spre dorul de Dumnezeu şi slujirea Lui, îndreptaţi spre cele de sus şi liberi de orice gând material. Aşadar, după cum ne învață și Sf. Ioan Damaschin, „îngerul este o fiinţă spirituală, veşnic mişcătoare, liberă, necorporală; slujeşte lui Dumnezeu şi a primit în firea lui nemurirea în har.”

Îngerii, după cum mărturisește Marele Dionisie Areopagitul, au fost cei dintâi iniţiaţi în misterul divin al Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos, după care harul cunoaşterii a ajuns la noi printr-înşii. „Aşa prea-divinul acela Gavriil a iniţiat pe preotul Zaharia şi i-a dezvăluit cum copilul ce se va naşte dintr-însul, prin harul divin, împotriva aşteptărilor sale, va fi profet al lucrării umane şi divine a lui Iisus, spre binele şi mântuirea lumii; iar pe Maria, că în ea se va săvârşi acel mister divin al negrăitei întrupări. Un altul dintre îngeri a învăţat pe Iosif că se vor îndepli­ni cu adevărat cele ce s-au făgăduit în chip divin strămoşului David. Alt înger a adus vestea cea bună păstorilor ce erau purifi­caţi printr-o viaţă retrasă şi liniştită, departe de cei mulţi, şi cu aceasta o întreagă armată cerească i-a făcut pe oameni să asculte pe pământ acel prea-slăvit cântec de laudă: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.” De asemenea, prin mijlocirea sfinților îngeri a fost anunţată lui Iosif fuga fiului în Egipt, cea poruncită de către Tatăl, cât şi reîntoarcerea din Egipt în Iudeea.

Sfântul Vasile cel Mare, în Omilii la Psalmi, ne arată că păcatele noastre îl îndepărtează pe înger de la noi: „După cum fumul alungă albinele, iar pe porumbei îi pune pe fugă mirosul urât, tot aşa şi pe paznicul vieţii noastre, pe înger, îl îndepărtează păcatul cel cu miros urât şi vrednic de multe lacrimi. Dacă ai în sufletul tău fapte vrednice de pază îngerească şi dacă locuieşte în tine o minte bogată în contemplările adevărului, atunci, pentru bogăţia faptelor tale preţioase de virtute, Dumnezeu aşează neapărat lângă tine străjeri şi paznici, te întăreşte de jur împrejur cu paza îngerilor.”

Relatarea Sfântului Clement Romanul despre îngeri capătă o importanță deosebită pentru că ne arată cum, chiar de la început, a existat credință, că sfinții îngeri participă la rugăciunea noastră comună: „Să ne gândim la toate cetele îngerești, cum stau laolaltă și fac voia Lui. Pentru că Scripturile spun: Zece mii de ori câte zece mii Îl serveau și strigau: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot; pline sunt cerurile și pământul de mărirea Lui. Apoi să ne strângem laolaltă, conștienți de armonia noastră, într-un singur glas să-I strigăm, încredințați că ne putem împărtăși din marile și slăvitele sale făgăduințe.”

Sf. Atanasie cel Mare ne spune că îngerul nu poate salva de la sine, ci o face prin voința lui Dumnezeu: „Este specific unui înger să slujească la comanda lui Dumnezeu și adesea merge înainte, să-l înlăture pe Amonit: și este trimis să păzească poporul pe drum; dar acestea nu sunt faptele lui, ci ale lui Dumnezeu, care i-a ordonat și l-a trimis…. Dar de câte ori îngerul a fost văzut, cel care l-a văzut a auzit vocea lui Dumnezeu”. Sf. Vasile cel Mare arată că Persoana Duhului Sfânt îi inspiră și pe îngeri și pe oameni: „Putem folosi asemănarea cu o santinelă pusă pentru protecția unui suveran. Gardianul și cel păzit ar trebui, în mod ideal, în funcțiile lor, să fie inspirați de idealul unui scop comun așa cum suveranul și soldatul își servesc amândoi țara. Om și înger îl slujesc pe Dumnezeu; îngerul îl protejează pe om când nu se poate păzi singur, dar ținta amândurora este Dumnezeu: înțelegerea aceasta este dată de Duhul Sfânt.”

Dumnezeu îi dă fiecăruia înger de pace, credincios îndreptător, păzitor al sufletului și al trupului nostru. Îngerul acesta este mijlocitor între noi și lumea îngerească, și ne înrâurește pentru a înălța starea noastră duhovnicească până la treapta îngerească. Așadar la el să ia fiecare aminte. Cum e învățătorul, așa e și ucenicul; cum este învățătura, așa se formează și caracterul celui învățat. Dacă ne vom încredința călăuzirii lui, în scurtă vreme, umblând în trup, nu ne vom mai oști după trup. Și lămurind duhovnicește cele duhovnicești (I Cor. 2,13), noi înșine ne vom face duhovnicești, și prin aceasta vom deveni deja împreună-cetățeni cu Sfinții și casnici ai lui Dumnezeu ( Efes. 2,19), apropiindu-ne de muntele Sionului și de cetatea Dumnezeului Celui viu, de Ierusalimul cel ceresc și de nenumărați îngeri… Care sunt scriși în Ceruri” (Evrei 12, 21-22).  Dacă aici este așa, cu atât mai mult vor fi atunci gata să ne arate intrarea în veșnica Împărăție a Domnului nostru Iisus Hristos, ceea ce fie să ni se întâmple, cu harul Lui, tuturor.

Să ne rugăm împreună cu Sf. Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare, care zăcând pe patul de moarte a cerut în rugăciune „un înger de lumină, care mă va conduce la pajiști și ape liniștite și la sânul Sfinților Părinți.” Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *