Praznicul Înălțării Sfintei Cruci la Sfânta Mănăstire Curchi

Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului, pentru ca tot cel ce crede într’Însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. (Ioan 3, 14-15)

Astăzi, la mai puțin de o săptămână de la hramul Sfintei Mănăstiri Curchi, când am prăznuit-o pe Născătoarea Celui Care a purtat Crucea pentru noi şi pentru a noastră mântuire, sărbătorim cu toții cea mai veche şi mai importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci – Înălțarea Sfintei și de viață făcătoarei Cruci a Domnului, numită și Stavrofania.
Cu acest minunat prilej de bucurie duhovnicească, numeroși credincioși au venit la Sfânta Mănăstire Curchi pentru a se alătura în rugăciune preoților mănăstirii și a aduce laude Sfintei Cruci, retrăind totodată marea bucurie și amintirea celor două evenimente din istoria lemnului Sfintei Cruci, şi anume: Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi Înălţarea ei solemnă în văzul poporului de către Patriarhul Macarie al Ierusalimului, în anul 335.
Sfânta și dumnezeiasca Liturghie praznicală a fost oficiată de un sobor preoțesc în Biserica centrală a Mănăstirii cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, avându-l ca protos pe PC Părinte Arhimandrit Siluan (Șalari), Starețul Sfintei Mănăstiri.
În cuvântul său pe care l-a adresat credincioșilor după încheierea Sfintei Liturghii, cu prilejul Praznicului Înălțării Sfintei Cruci, Prea Cuviosul Părinte Siluan a vorbit despre istoricul evenimentului sărbătorit astăzi și despre Sfânta Cruce ca izvor de mântuire pentru toată lumea, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos, prin cruce surpând moartea, ne-a dăruit întru ea nouă viață veșnică, și orice om care dorește să se împărtășească de această viață trebuie să ridice o cruce de un anumit fel.
De asemenea Părintele Stareț a vorbit și despre însușirile aparte ale crucii călugărești, în încheiere arătând rolul crucii de scară a suirii din iad în rai pentru toți cei care au trăit în Vechiul Testament, dar și pentru noi cei de astăzi, pentru care Sfânta Cruce este scară a suirii la cer îndată după despărțirea sufletului de trup, însă pe ea se pot sui doar cei ce s-au obișnuit încă din viața aceasta să umble sub cruce.
La final, soborul preoțesc a oficiat un Te Deum, după care atât clericii, cât și întreaga suflare dreptmăritoare prezentă, s-au închinat Sfintei Cruci, împodobită și așezată în centrul Bisericii Mari cu ocazia sărbătorii.
Bucură-te preacinstită Cruce a lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus țintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ținut rodul vieții ce ne-a mântuit din moartea păcatului. Bucură-te toiagul cel tare ce ai sfărâmat ușile iadului. Bucură-te cheia împărătească ce ai deschis ușa raiului. Mă bucur și eu, pentru că văd pe vrăjmașii Tăi surpați, iar pe prietenii Tăi că împărățesc în ceruri, pe vrăjmașii Tăi biruiți de puterea Ta, iar pe creștinii, ce Ți se închină, înarmați cu puterea Ta acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.