Astăzi prăznuim mutarea sau aducerea moaștelor Sfântului Sfințit Mucenic Foca, din Sinope la Constantinopol, care s-a petrecut în ziua de 23 iulie (4 august) în anul 403 sau 404.
Sfântul Sfințit Mucenic Foca a trăit în Sinope în timpul împăratului Traian (98-117). Scriu sfinții părinți că fericitul Foca „din tinerețe era plin de darul Duhului sfânt; îi gonea pe diavoli din oameni și tămăduia neputințele”. Pentru viața sa virtuoasă a fost hirotonit episcop în Sinope. În timpul unei persecuții împotriva creștinilor declanșate de împăratul Traian, Sfântul Mucenic Foca a fost prins și adus la judecată în fața prefectului cetății, African, care, după ce l-a silit să jertfească idolilor, văzând curajul credinței lui în Hristos, l-a supus la mai multe chinuri și în cele din urmă l-a condamnat la moarte. Sfântul Sfințit Mucenic Foca a răbdat cu vitejie și a auzit un glas din înălțime întărindu-l și așa a biruit acele chinuri pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Apoi, cei ce-l chinuiau l-au pus pe el pe o tigaie arsă în foc și îndată tigaia s-a răcit, pentru că biruia duhovnicescul foc care ardea spre Dumnezeu în inima lui puterea focului celui simțit. După toate acestea, Sfântul Mucenic Foca a primit moarte martirică, fiind aruncat într-o baie foarte fierbinte.
Tot în această zi o pomenim și pe Sfânta Mironosiţă, cea întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena, care a primit numele de „mironosiţă”, alături de celelalte femei: Maria (mama lui Iacob şi Iosi), Maria lui Cleopa, Salomeea (mama fiilor lui Zevedei), Ioana (femeia lui Huza, iconomul lui Irod), Suzana, Marta şi Maria (surorile lui Lazăr din Betania), întrucât Dumnezeu a rânduit ca ele să fie acele purtătoare de mir care, alături de Maica Domnului, au privegheat pe Mântuitorul Hristos în timpul Sfintelor Sale Patimi, când era părăsit chiar de cei mai apropiaţi.
Sfintele Evanghelii nu menţionează nimic despre anii tinereţii fragede a Mariei Magdalena, dar Tradiţia consemnează că era tânără, frumoasă la chip şi înstărită. Sf. Evanghelist Luca notează că Mântuitorul Iisus Hristos a izbăvit-o de şapte demoni, moment din care a început o nouă viaţă, alăturându-se celor ce-L urmau în propovăduirea Sa. Şi-a împărţit averea săracilor şi s-a alăturat grupului Mântuitorului, urmându-L în cetăţile din Iudeea şi Galileea şi ascultând cuvintele despre împărăţia lui Dumnezeu.
Ea merge împreună cu celelalte femei mironosițe la mormântul Domnului, în prima zi a săptămânii de după Răstignire, pentru a urma o veche tradiție iudaică – ungerea cu aromate a trupului celui mort. După mărturia Sf. Ap. și Evanghelist Ioan, Maria Magdalena este prima căreia i se arată Iisus înviat, în grădina din apropierea mormântului, fiind și cea dintâi vestitoare a Învierii Lui (Ioan 20, 14-18). Unii o identifică pe Maria Magdalena cu femeia păcătoasă care a uns cu mir picioarele lui Iisus în casa lui Simon leprosul (Luca 7,37-48), sau că este Maria, sora lui Lazăr din Betania.
Potrivit Tradiției, după Înălțare, Maria Magdalena L-a propovăduit pe Hristos și în Roma, unde l-ar fi convertit pe împăratul Tiberiu. Va ajunge și în Efes, spre a-i sta în ajutor Sfântului Ioan Evanghelistul în vestirea Evangheliei. Se pare că ea a fost îngropată în peștera în care au dormit somnul de sute de ani Cei Șapte Tineri din Efes.
Amintim că racla cu mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena este prezentă la Mănăstirea „Simonos Petra” din Sfântul Munte Athos.