,,Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie” (Mc.8, 34)

Iubiți frați întru Hristos,

 

Au trecut trei săptămâni din postul păresimilor, iar Sfânta noastră Biserică înalţă astăzi, în Duminica a III-a din post, semnul biruinţei, semnul Sf. Cruci.

 

În imnologia acestei duminici remarcăm faptul că tema Sf. Cruci nu este dezvoltată în termeni de suferinţă, ci în termeni de biruinţă şi de bucurie. După cum știți, Sf. Cruce se scoate cu mare evlavie în mijlocul bisericii. De ce se scoate Crucea la jumatatea postului în biserica pentru închinare? Se scoate pentru a ne întări în nevoința postului, ca să-l putem parcurge cu folos până la sfârșit. Căci privind la Sf. Cruce și cugetând la patimile Domnului uităm total de necazurile vieții și primim putere pe calea mântuirii. Evanghelia de astăzi este pe cât de scurtă, pe atât de plină de învăţături, ne arată, că centrul vieţii noastre trebuie să fie Hristos Cel milostiv, Cel Răstignit şi Înviat, iar prezenţa iubirii Lui milostive în viaţa noastră ne ridică din păcat şi boală şi ne vindecă. Învăţăm că Sf. Cruce este izvor de înnoire.

În evanghelia de astăzi, Domnul dă Sf. Crucea, acest mijloc amar de vindecare, tuturor celor care doresc să fie mântuiţi de la moarte. Domnul spune: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” Domnul nu-i împinge pe oameni spre Cruce, înaintea Lui, ci îi cheamă să-L urmeze pe El, fiindcă El a purtat Crucea. Înainte de a da glas acestei chemări, El a proorocit suferinţele Sale: „Fiul Omului trebuie să pătimească multe … şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze” (Marcu 8:31). El a fost Cel dintâi întru suferinţă şi Cel dintâi întru slavă; El a venit să arate că tot ceea ce oamenii cred că este cu neputinţă, este cu putinţă.

Atât de frumos laudă Pr. Dumitru Stăniloae Sfânta Cruce, zicând că este ușa Împărăției Cerurilor. Deoarece crucea se numeşte şi este pomul vieţii, iar acel pom a fost sădit în mijlocul raiului, în Eden, în chip potrivit şi dumnezeieştii Părinţi l-au sădit pe acesta în mijlocul postului celui de patruzeci de zile ca să ne amintească şi de lăcomia lui Adam, dar în acelaşi timp să ne arate prin pomul acesta şi înlăturarea osândei lui.

Sinaxarul din Duminica a III-a din Postul Mare ne arată că această Duminică a Sfintei Cruci este o încurajare, o întărire a noastră în urcuşul spre Înviere. „Pentru că în timpul postului celui de patruzeci de zile ne răstignim şi noi oarecum, morţi fiind faţă de patimi, cu simţurile adormite şi potolite din pricina amărăciunii postului, ni se pune înainte cinstita şi de viaţă făcătoarea Cruce ca să ne îmbărbăteze, să ne sprijine, să ne aducă aminte de patima Domnului nostru lisus Hristos şi să ne mângâie. Postul ar trebui să fie propria noastră răstignire, trăirea noastră, aşa cum este ea, limitată, a poruncii lui Hristos pe care o auzim în pericopa evanghelică a acestei Duminici.  Viața  aceasta, dacă voim să fim creștini și, mai ales, dacă voim să dobândim Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să o abordăm ca pe o cruce, ca pe o luptă și ca pe o jertfă.

 

Iubiți frați,

 

Să ne grăbim, a ne duce fiecare crucea noastră cu smerenie, cu răbdare și cu nădejdea mântuirii. Să îngenunchem în fața Crucii și să zicem: „Crucii tale ne închinăm, Hristoase, si Sfânta Învierea Ta o laudăm și o mărim” Amin.