Primul vlăstar al smereniei este simplitatea. Iar când în om există simplitate, există şi dragoste, jertă, bunătate, mărinimie, evlavie. Omul simplu are curăţie sufletească şi o încredere neiscoditoare în Dumnezeu. Simplitatea a fost starea lui Adam dinainte de cădere, când le vedea pe toate curate, deoarece era îmbrăcat în Harul lui Dumnezeu.
— Gheronda, atunci când se spune: “Harul se află în simplitate”, se referă la Harul dumnezeiesc?
— Fireşte. Omul simplu şi fără vicleşug, deoarece are smerenie, primeşte Harul lui Dumnezeu, Care este simplu şi din fire bun.
— Gheronda, se poate să umble cineva cu simplitate şi să aibă mândrie?
— Asta nu se poate. Nu există mândrie în omul care are simplitate adevărată.
— E posibil ca să imite cineva unele manifestări ale omului simplu, fără ca să aibă simplitate adevărată?
— Da, se poate ca prefăcându-se a fi simplu, să reuşeasccă ceea ce urmăreşte. Înăuntrul simplităţii celui care joacă rolul omului simplu pentru a-şi atinge un scop există cea mai grosolană viclenie. Este ca şi cum un bătrân ar purta şosete de copil mic, ca să i se facă şi lui hatârurile ce i se fac unui copil mic. Pe când cel care are adevărată simplitate are şi onestitate şi discernământ.
Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi, Ed. Evanghelismos, 2007, p. 267-268