Nici o artă nu e mai presus de educație

Mai multă grijă avem de măgari și de cai, decât de copii. Și dacă cineva are un cal caută să-i găsească cel mai bun călăreț. Ar vrea să nu fie nici neghiob, nici hoț, nici bețiv și nici nepriceput în meseria lui. Dar dacă ar trebui să încredințăm educația copilului nostru unui pedagog, alegem la întâmplare pe oricine ne iese în cale, deși nu există altă meserie mai importantă. Cu ce se poate compara modelare sufletului unui tânăr și educarea caracterului lui? Un educator trebuie să fie mult mai atent decât un pictor sau un sculptor. Nouă nici că ne pasă.

Un singur lucru avem în minte: cum să se exerseze fiul nostru în arta vorbirii. Și asta pentru că ne gândim tot la bani. Vrem să învețe să vorbească bine, dar nu ca să stăpânească arta vorbirii, ci ca să câștige bani. Dacă s-ar fi putut să câștige bani și altfel, nici măcar nu ne-am fi gândit să-i căutăm un profesor de retorică.

Ai văzut ce mare e tirania banilor? Cum pune stăpânire pe toate și cum, după ce îi leagă pe toți ca pe prizonieri și ca pe dobitoace, îi târăște după sine unde vrea? Ce folos am avea noi făcând asemenea acuzații?

Noi, cu cuvintele, lovim patima banilor,  dar ea ne stăpânește prin fapte. Nu vom înceta însă s-o lovim fie și numai cu cuvintele.  Dacă iese ceva bun, atunci câștigul este și al nostru și al vostru.

Dar, dacă voi rămâneți la ale voastre, noi avem cugetul împăcat că am făcut ce am putut. Fie ca Dumnezeu să vă scape de această boală și să ne facă să fim mândri de voi pentru că a Lui e slava și puterea în vecii vecilor. Amin

Bibliografie: Sfântul Ioan Gura de Aur „Părinții și educarea copiilor”, pp. 22-23.