Momentul cel mai frumos al vieții călugărești – și acel cu adevărat propriu ei – îl simt a fi al miezonopticii. Dulceața Sfintei Liturghii o putem gusta în orice biserică, de mănăstire ori de mir. Miezonoptica însă e bucuria, taina și centrul orarului călugăresc. E apanajul nostru, ceasul nostru de Singurătate și Solemnitate, acela când ne bănuim în nelumesc, totuși cu adevărat de strajă și de veghe pentru lume.
