Desăvârşirea ascultării, ca virtute de temelie, identifică pe ucenicii ei cu Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut ascultător până la… moarte. Şi precum I S-a dat lui Iisus toată stăpânirea şi toată bunăvoirea Tatălui, astfel şi ascultătorilor li se dă vestirea voii dumnezeieşti şi harul spre izbândire şi deplina ei săvârşire.
Atunci când voiţi să aflaţi voia lui Dumnezeu, lăsaţi cu desăvârşire pe cea a voastră dimpreună cu orice alt gând sau program şi, cu multă smerenie, cereţi în rugăciunea voastră cunoaşterea acesteia. Şi orice se va închipui sau stărui în inima voastră, faceţi-o căci va fi după Dumnezeu. Cei ce au mai multă îndrăzneală şi deprindere în a se ruga pentru aceasta aud înlăuntrul lor foarte lămurit vestirea, şi se fac mai atenţi în viaţa lor, nefăcând nimic fără vestire dumnezeiască.
Există şi alt mod de cunoaştere a voii lui Dumnezeu, pe care, în general, îl foloseşte Biserica. Şi aceasta este sfatul părinţilor duhovniceşti şi al duhovnicilor. Marea binecuvântare a ascultării, care umbreşte binefăcător pe cei ce o preţuiesc, li se face cunoaştere în tot ceea ce nu cunosc şi acoperământ şi putere să săvârşească sfatul-poruncă, pentru că Dumnezeu Se descoperă celor ascultători prin iubirea Sa părintească. Desăvârşirea ascultării, ca virtute de temelie, identifică pe ucenicii ei cu Fiul lui Dumnezeu, Care S-a făcut ascultător până la… moarte. Şi precum I S-a dat lui Iisus toată stăpânirea şi toată bunăvoirea Tatălui, astfel şi ascultătorilor li se dă vestirea voii dumnezeieşti şi harul spre izbândire şi deplina ei săvârşire.
(Iosif Monahul, Bătrânul Iosif Sihastrul Nevoinţe – Experienţe – Î nvăţături, Schitul Lacu, 2001, p. 107)