Astăzi, în ziua când Sfânta noastră Biserică îi prăznuiește pe Sfinții Mucenici Proclu și Ilarie (sec. II), Preacuviosul Părinte Arhimandrit Siluan (Șalari), Starețul Sfintei Mănăstiri Curchi, Exarhul Mănăstirilor din cuprinsul Mitropoliei Moldovei și Protopop de Orhei, s-a deplasat la Sfânta Mănăstire Cușelăuca, unde a oficiat cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Vladimir după Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie rânduiala tunderii în monahism a monahiilor Agnesia, Doroteia și Dimitria.
La această ierurgie au mai participat și Stareța Mănăstirii Cușelăuca, Egumena Vera, Protoiereul Mitrofor Eftimie (Moroșan), Duhovnicul Mănăstirii Cușelăuca, un sobor preoțesc, obștea mănăstirii și numeroși credincioși.
După încheierea slujbei, Părintele Arhimandrit Siluan a rostit un cuvânt de învățătură, în care a subliniat importanța și rolul monahilor în Sfânta noastră Biserică, începând cu primele veacuri ale creștinismului și până în prezent:
„Călugăria nu este altceva decât armata de geniu a Bisericii noastre, care a fost dintotdeauna în fruntea oștii, luptând pentru apărarea Sfintei noastre Ortodoxii. Lumea creștină este precum o vie roditoare, iar monahii sunt pilonii care sunt chemați să o sprijine pe aceasta în încercările și căutările ei. Monahismul reprezintă viața evanghelică, lucru subliniat și de Sfântul Ioan Scărarul, în definiția sa pe care o dă călugărului: Călugărul este acela care în tot locul, în toată lucrarea și în toată vremea este călăuzit numai de poruncile și cuvintele lui Dumnezeu. Noi călugării, suntem obligați să cunoaștem Sfânta Evanghelie pe dinafară, asemenea monahilor aflați sub ascultarea Sfântului Pahomie cel Mare, pentru a avea fără încetare legile Mântuitorului nostru prezente în minte, fapt care ne permite să le împlinim cu mai multă ușurință și exactitate. Pentru că, numai cercetând Evanghelia, străduindu-ne să-i aplicăm învățăturile în faptă, în cuvânt și în gând, vom fi adevărați următori ai voii Domnului și ai tradiției ascetice și morale a Bisericii Ortodoxe. Monahul care își întemeiază viața călugărească pe cercetarea poruncilor evanghelice, o întemeiază pe o stâncă nezdruncinată și oricare ar fi condițiile și ispitele în care l-ar plasa împrejurările vieții, el nu-și împuținează lupta duhovnicească și îl urmează pe Hristos.”
De asemenea, în întărirea celor enunțate mai sus, Părintele Exarh a citat și cuvintele Domnului, care zice în Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 7, 24-27: „De aceea, tot cel ce aude aceste cuvinte ale Mele şi le plineşte, i se va asemăna bărbatului înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă. Şi a căzut ploaia şi au venit puhoaiele şi au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea, dar ea n’a căzut, fiindcă era întemeiată pe stâncă. Dar cel ce aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le plineşte, i se va asemăna bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit puhoaiele şi au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea şi ea a căzut. Şi mare i-a fost căderea!”
În încheiere, Părintele Arhimandrit Siluan a îndemnat cele trei monahii Agnesia, Doroteia și Dimitria să vegheze necontenit asemenea celor cinci fecioare înțelepte și să-și întemeieze viața lor în întregime pe asceza trupească, însă având și suficientă grijă la împlinirea poruncilor evanghelice și a voturilor pe care le-au dat în fața Mântuitorului Hristos: votul sărăciei de bună voie, al ascultării și cel al fecioriei, arătând că deseori ne paște riscul acestui dezastru moral pe care Sfânta Evanghelie îl numește marea cădere a casei sufletului; concluzionând totodată că prin intermediul acestor porunci evanghelice „Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu, intră în suflet, căci drepţii însă vor moşteni pământul şi’n veacul veacului îşi vor avea sălaş pe el. Gura dreptului va murmura înţelepciune şi limba lui va rosti judecată; legea Dumnezeului său în inima lui, şi paşii lui nu se vor poticni (Ps. 36, 29-31). Amin”.
