ÎPS Mitropolit Bartolomeu Anania Tâlcuire la pericopa evanghelică „Vindecării femeii gârbove” la Duminica a XVII-a după Rusalii

Una din minunile simple, ca toate minunile săvârșite de Mântuitorul Hristos, a avut loc într-o sinagogă in zi de sâmbătă după slujbă. Printre credincioșii care se găseau în această sinagogă, se află și o femeie despre care ni se spune că avea un duh de neputință, și anume era bolnavă, era garbovă adică strâmbă de spate.

Suferința aceasta o avea de 18 ani și nici prin minte nu-i trecea că ar putea să se vindece, pentru că aceasta este o boală a coloanei vertrebale, mai cu seama discurile intervertebrale se sclerozează, se pietrifică, se îndoiesc și provoacă o cocârjare a coloanei, în special în zona gâtului așa încât îl obligă pe bolnav să meargă îndoit de spate. Ca în aproape toate cazurile citate în Noul Testament, orice suferință fizică iși are izvoarele în suflet, într-un oarecare păcat, de aceea ni se spune că avea un duh al neputinței. Știau aceasta și strămoșii noștri căci, cu mult înainte ca poporul nostru, care iși are rădăcinile în ei să fi fost încreștinat, ei credeau în suflet, și știm din carțile lor, că după învățătura lui Zamolxis, o boală trebuie vindecată mai întâi în suflet și abia după aceea consecința este vindecare ei în trup.

În zilele noastre, nu este nevoie să le enumăr, care sunt consecințele păcatelor, din tinerețe sau de mai tarziu, de un fel sau de altul, și să luam cea mai cumplită boală care se găsește în vremea noastra, SIDA, care practic este rodul de cele mai multe ori al păcatului, al desfrâului. Așadar să nu ne mirăm dacă în Sfintele Scripturi vom găsi cazuri din acestea, citate ca fiind urmări ale păcatelor, de aceea când vindeca pe cineva, Iisus Hristos, îi spune: „iartă-ți-se ție păcatele tale”, și mai apoi îi spune „ridică-te ia-ți patul tău și umblă” dacă este vorba de un paralitic. Ei bine, Mântuitorul Hristos se apropie de această femeie gârbovă, și fără ca ea să îi zica Lui nimic, îi spune: „femeie dezlegată ești de neputința ta”, prin această trebuie să înțelegem dezlegată ești de păcatul tău de pacatele care ți-au provocat această suferință. Nu le vom ști care au fost păcatele ei și nici nu este necesar să le știm.

Îndată s-a pomenit femeia cu șira spinării elastică, s-a îndreptat, s-a pomenit că este elastică și a început să-L laude pe Dumnezeu în gura mare. Apoi intervine un al doilea episod care după părerea mea constituie miezul acestei pericope evanghelice, și anume reacția mai marelui sinagogii, adică cel care conducea biserica, și când a văzut această minune se mânie și o spune în auzul cărturarilor și fariseilor care se găseau și ei în acea sinagogă la acea slujbă, și cu o voce iritată îi spune: „șase zile pe saptamana aveți să vă vindecați, iar acum în zi de sâmbata ați găsit să faceți asta?”. Era o înfruntare la adresa Mântuitorului Iisus Hristos, Mântuitorul a simțit-o și a reacționat, și aici o să vă explic ce înseamnă reacția mai marelui sinagogii: aici ar fi păzirea legii sabatului sau a sâmbetei, prevazută și prescrisă de Moise, care era zi de odihnă prin excelența și în care nici un evreu nu avea voie să lucreze sub nici o formă.

Această zi era pazită cu foarte multă strășnicie, iar pentru cei care nu o păzeau erau prevăzute pedepse.  Ei bine, mai marele sinagogii, socotea că fapta Mântuitorului Iisus Hristos de a vindeca o femeie era o activitate lucrativă întrucât avea un rezultat, o persoană se făcuse bine, o bolnavă era sănătoasă, era o interpretare strâmbă a Legii lui Moise. Mai marele sinagogii socotea că Iisus Hristos vindecând această femeie lucrase în zi de sâmbătă, este ca și cum astăzi, un medic în zi de Duminica este chemat telefonic de urgență la un bolnav să îi facă o injecție urgență sau un tratament, pentru că dacă nu-l tratează moare.

Dacă medicul ar spune: „pai nu vin că astăzi este zi legală de repaus, este ziua mea de odihnă, poate să moară, nu sunt obligat să mă duc să-l salvez”, am zice că de fapt este un criminal, nu un medic dacă ar face așa ceva. Noi știm că un medic se trezește și la miezul nopții, și știu aceasta de la profesor medic urolog care într-o dimineață dupa ce toată noaptea a lucrat cu echipa lui imi spune urmatorul lucru: „dacă mi se ivește un organ, un rinichi, de la un accidentat mortal și eu atunci în noaptea aceea cât îl am proaspăt trebuie să fac transplantul și să salvez viața unui om, viața unui om este mai presus de o sărbătoare din calendar, asta este bine să o știm. Așadar, a vindeca un bolnav în zi de Sâmbătă sau în zi de sărbatoare este o facere de bine, iar pentru facerea de bine nu exista nici un fel de opreliște.

Aici apare reacția Mântuitorului Hristos care raspunde și El pe un ton înalt: „Fațarnicilor! Care dintre voi în zi de sâmbătă nu-și dezleagă boul sau asinul de iesle și îl duce să-l adape, iar aceasta femeie care de 18 ani stă legată de diavolul, oare nu se cadea să o dezleg în zi de sâmbătă?”.  Cumplită asemănare și cumplită a fost palma morală dată pe obrazul fariseilor, pentru că ei socoteau că este un lucru legal să-și dezlege boul sau asinul de iesle și să-l ducă să-i de-a apă în zi de sâmbătă, dar nu este legal și după Dumnezeu să vindece un OM, o persoană omenească dintr-o suferință îndelungată.

De aceea Mântuitorul nu o dată i-a osândit public pe farisei, pe cărturari și pe saduchei care preferau să-și facă rugăciunile prin piețele publice, ridicau în sus mâinile și se ridicau cu voce tare către Dumnezeu, aceasta pentru că practic nu se rugau acasă și o făceau doar de ochii lumii doar ca să fie respectați și admirați: „iată ce oameni evlavioși”. Când posteau aveau grijă să iși întunece cu funingine fețele și să lase capetele în jos ca să se arăte că postesc, dar Mântuitorul Hristos spune că atunci când te rogi pentru tine, du-te în chilia ta, în cămara ta și acolo roagă-te pentru că te aude și te vede Dumnezeu, iar când postești unge-ți părul și spală-ți fața ca să nu te arați oamenilor că postești, iar Dumnezeu care te vede că postești iți va arăta ție răsplata Sa Amin!

Înregistrare Audio – IPS Mitropolit Bartolomeu Anania la pericopa evanghelică a „Vindecării femeii garbove”, adapta-tă de Pavel Focșa.