Durerea şi bucuria noastră

Acum mă bucur de suferinţele  mele pentru voi,

şi-n trupul meu împlinesc lipsurile necazurilor

lui Hristos pentru trupul Său, adică Biserica.

(Coloseni 1, 24)

Şi în noi, când ne aflăm în suferinţă, trebuie să domine bucuria şi iubirea. În suferinţă să uităm de sine, îndreptându-ne în primul rând către Dumnezeu cu rugăciune, apoi către fraţii noştri aflaţi în suferinţă, pentru a-i ajuta. Ce bucurie este ca, în suferinţă fiind, să putem oferi ajutor aproapelui şi prin aceasta să dobândim asemănare cu Hristos! Apostolul Pavel apropie suferinţele sale de cele ale lui Hristos şi suferă pentru ca semenii săi să aibă parte de bine.

El îi scrie lui Timotei: „Făcând aceasta te vei mântui şi pe tine, şi pe cei ce te ascultă” (I Timotei 4, 16). Hristos a suferit, şi noi trebuie să suferim. Hristos a mântuit lumea cu suferinţele Sale, şi noi, aflându-ne în suferinţă, trebuie să facem bine oamenilor, să-i convingem să facă voia lui Dumnezeu.

Fără vorbe mari, fără discuţii, numai prin exemplul nostru, vom putea să le arătăm calea spre Domnul, iar viaţa noastră va deveni o predică vie. Fie ca toţi cei aflaţi în suferinţă, toţi cei ce plâng să se pătrundă întrutotul de iubirea lui Hristos, să se lepede de sine şi de poftele lor, pentru a se dărui aproapelui. Fie ca la umbra crucii, cea care ne arată calea spre viaţa veşnică, să se adune toţi credincioşii, ca să-L slăvească pe Tatăl ceresc! Prin necazurile şi bolile noastre să-l preaslăvim pe Domnul şi să nu cârtim!

Să ne bucurăm întru Hristos! În numele credinţei şi iubirii vom putea depăşi orice suferinţă cu smerenie, în pace, împăcare, fără amărăciune şi fără revoltă, pentru că putem să prefacem orice suferinţă într-un mod de a-L slăvi pe Dumnezeu şi de a fi în folosul aproapelui. Va veni vremea când, în lumea de dincolo de mormânt, vom înţelege ce au însemnat suferinţele noastre şi îi vom mulţumi Domnului pentru ele: „Se seamănă întru necinste, învie întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, învie întru putere” (I Corinteni 15, 43).

Bibliografie: Fiecare zi un dar de la Dumnezeu, pp. 249 — 250

Добавить комментарий

Ваш e-mail не будет опубликован. Обязательные поля помечены *