„Dumnezeu voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4)

Evanghelia de astăzi ne relatează minunea vindecării femeii celei gârbove. Una din minunile simple, ca toate minunile săvârșite de Mântuitorul Hristos, a avut loc într-o sinagogă în zi de sâmbătă după slujbă.

Printre credincioșii care se găseau în această sinagogă, se afla și o femeie despre care ni se spune că avea un duh de neputință, și anume era bolnavă, era gârbovă adică adusă de spate, cocârjată.

Suferința aceasta o avea de 18 ani și nici prin minte nu-i trecea că ar putea să se vindece, pentru că aceasta este o boală a coloanei vertebrale, mai cu seamă discurile intervertebrale se sclerozează, se pietrifică, se îndoiesc și provoacă o cocârjare a coloanei vertebrale, în special în zona grumazului așa încât îl obligă pe bolnav să meargăîndoit de spate ca și când ar fi poziția lui normală, merge cu ajutorul unui baston sau cârje și practic este obligat să privească mai mult în pământ. Este o boală care crează și o stare de permanentă umilință și umilire a celui bolnav.

Ca în aproape toate cazurile citate în Noul Testament, orice suferință fizică își are izvoarele în suflet, într-un oarecare păcat, de aceea ni se spune că avea un duh al neputinței. O știau aceasta și strămoșii noștri daci, cu mult înainte ca poporul român – care își are rădăcinile în ei – să fi fost încreștinat, ei credeau în suflet, și știm din cărțile lor, că după învățătura lui Zamolxis, o boală trebuie vindecată mai întâi în suflet și abia după aceea consecința este vindecare ei în trup.

În zilele noastre, nu este nevoie să le enumăr, care sunt consecințele păcatelor, din tinerețe sau de mai târziu, de un fel sau de altul,  și să luăm cea mai cumplită boală care se găsește în vremea noastră, SIDA, care practic este, rodul, de cele mai multe ori al păcatului, al desfrâului.

Așadar să nu ne mirăm dacă în Sfintele Scripturi vom găsi cazuri din acestea, citate ca fiind urmări ale păcatelor, de aceea când vindeca pe cineva, Iisus Hristos, îi spune: „iartă-ți-se ție păcatele tale”, și mai apoi îi spune „ridică-te ia-ți patul tău și umblă” daca este vorba de un paralitic. Văzând acestea, vindecarea este precedată sau însoțită neaparat de iertarea păcatelor.

Ei bine, Mântuitorul Hristos se apropie de această femeie gârbovă, și fără ca ea să îi zică Lui nimic, îi spune: „femeie dezlegată ești de neputința ta”, prin aceasta trebuie să înțelegem, dezlegatăești, de păcatul de păcatele care ți-au provocat această suferință. Nu le vom ști care au fost păcatele ei și nici nu este necesar să le știm, cert este că această formulă cuprinde practic, și iertarea păcatului. Să cugetăm adânc la lucrul lui Dumnezeu, și la actul vindecător al Lui.

Înregistrare audio – IPS Mitropolit Bartolomeu Anania Anania la pericopa evanghelică a „Vindecării femeii gârbove”, adapta-tă de Pavel Focșa.