Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci la Mănăstirea Curchi

„Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta”

Astăzi, 12/25 septembrie 2016, în Duminica înaintea Înălțării Sfintei Cruci și a XIV-a după Cincizecime, când Biserica Ortodoxă prăznuiește odovania praznicului Nașterii Maicii Domnului, PC Părinte Arhim. Siluan (Șalari), Starețul Sfintei Mănăstiri Curchi, Președinte al Sectorului Sinodal „Mănăstiri și Viață Monahală” și Protopop de Orhei, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în Catedrala „Nașterea Maicii Domnului” a mănăstirii Curchi, în fruntea soborului de slujitori ai acestui așezământ.

Dumnezeiasca Euharistie din această duminică dinaintea Înălțării Sfintei Cruci a adunat la mănăstire numeroși credincioşi de toate vârstele, care au cugetat împreună cu viețuitorii mănăstirii la taina Sfintei Cruci – arma nebiruită și misterul care ne deschide cerul – la care suntem chemați să participăm cu toții prin trăirea acestui mister din interior spre exterior.

După citirea pericopei evanghelice, Părintele Stareț a rostit un cuvânt de învățătură în care a vorbit credincioșilor despre realitatea vie și evidentă a dobândirii harului lui Dumnezeu în viața noastră, în special prin săvârșirea faptelor milei sufletești și trupești, îndemnându-i pe credincioși să cugete la cea mai înaltă dogmă și cel mai mare adevăr, care este că „Dumnezeu iubeşte lumea – Dumnezeu îl iubeşte pe om (Ioan 3, 16), și din această iubire nebună și fără de margini s-a născut taina Crucii”.

De asemenea, în cuvântul său predicatorial, PC Părinte Arhim. Siluan i-a invitat pe credincioși să fie prezenți în Ziua Înălțării Sfintei Cruci la biserică, atunci când preotul înalţă Cinstita Cruce prin care Îl vedem cu gândul pe Hristos cu cununa de spini, cu mâinile şi picioarele rănite şi cu coasta împunsă. „Să ne oprim puțin din fuga lumii acesteia și să medităm, punându-ne întrebarea: De ce a pătimit toate acestea Hristos? Să ne oprim și să ne odihnim puțin la umbra Crucii lui Hristos, Cel Care, așa după cum ne spune Proorocul Isaia, „a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat” (Isaia 53, 4-5), a concluzionat Părintele Stareț Siluan.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *