Duminica a XXXIV-a după Cincizecime – pomenirea Sfântului Cuvios Teodosie cel Mare, începătorul vieţii călugăreşti de obşte

Data de 11/24 ianuarie, în calendarul creștin-ortodox este marcat Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare.

Sfântul Teodosie cel Mare, cunoscut ca și „întemeietor al vieții călugărești de obște”, este un cuvios care a trăit în secolele V-VI. S-a născut în satul Mogarisos din ţinutul Capadociei, în estul Turciei de astăzi. Tatăl său Proeresie şi mama sa Evloghia, erau amândoi credincioşi şi evlavioși. Intră de tânăr în monahism, la o mănăstire din Ierusalim, pe vremea când se adunase la Calcedon Sinodul IV Ecumenic, la anii 451. Când se afla la Antiohia merge la marele Simeon Stâlpnicul, de la care a ajuns să învețe cum să aibă o înclinare spre viața îmbunătățită și totodată care i-a prezis că va fi păstor peste turma lui Dumnezeu.

Ajuns la Ierusalim, Teodosie se închină la toate locurile sfinte pomenite în  sfintele evanghelii. Rămâne un timp într-o obște monastică aflată la jumatatea distanței dintre Betleem și Ierusalim, unde se va afla sub ascultarea și sfătuirea pustnicului Longhin. După ce petrece o perioadă alături de pustnic, și se retrage într-o peșteră aflată în apropierea Betleemului, unde timp de o jumătate de veac se hrănește doar cu ierburi sălbatice și cu legume. Datorită vieții pe care o duce Sfântul Teodosie, foarte mulți ucenici s-au adunat în jurul sfântului. Ridică o mănăstire în apropierea peșterii unde trăia, exact unde acesta va pune bazele vieții monahale de obște.

Teodosie cel Mare, de-a lungul vieții sale s-a opus ereziei monofizite. După predica de la amvonul Bisericii Sfântului Mormânt, la cererile călugărilor palestinieni, despre importanța învățăturii sinodului ecumenic de la Calcedon, împăratul Anastasius I, îl oprește temporar. Totuși, Sfântul Teodosie este susținut de mai marile personalități ale vieții bisericești, precum Patriarhul Efrem al Antiohiei. Simțind că urmeaza să părăsească lumea pământească, chinuit de o dureroasă boală, suportă cu mult curaj, dând slavă lui Dumnezeu. Înainte de a muri, Sfântul Teodosie cheamă la el trei episcopi apropiați, spunându-le că va pleca curând. Trece la cele veșnice după trei zile.

Sfântul Cuvios Teodosie a adunat în jurul său pe toți cei ce aveau credință. Acești oameni cu credință, uneori, au renunțat la frumusețile, bogățiile, plăcerile, doririle vieții lor pământești, pentru că au găsit o dorire mai înaltă, o dorire care se unește cu cele ce nu se văd, dar sunt sfinte și netrecătoare, sunt curate și vrenice de dorit. Rigurozitatea normelor de conviețuire în mănăstire precum și priceperea cu care erau toate organizate au justificat numele ce i s-a dat Sfântului Teodosie: „începătorul vieții călugărești de obște”.