Duminica a XVIII-a după Rusalii. Despre ținerea poruncilor dumnezeiești pentru dobândirea și a bunurilor pământești

Pericopa evanghelică din această duminică ne arată destul de vădit că cei care se supun poruncilor dumnezeiești nu numai că moștenesc Împărăția veșnică, dar devin fericiți și în această viață trecătoare. Deoarece unii însă, gândindu-se că neamul omenesc, prin păcatul protopărintelui, a fost izgonit pe acest pământ ca să sufere întotdeauna și să fie pedepsit, socotesc că toate legile și toate poruncile lui Dumnezeu nu privesc deloc starea de pace și fericire a omului în lumea aceasta, ci în mod special doar mântuirea noastră sufletească. De aceea este necesar să arătăm că această părere înșelătoare se împotrivește nu numai învățăturii Dumnezeieștii Scripturi și pildelor învățate, dar și rațiunii celei drepte.

Sunt nenumărate locurile în Sfânta Scriptură care făgăduiesc plinitorilor poruncilor dumnezeiești în același timp răsplătiri cerești, și pământești. Noi vom prezenta însă doar două din Vechiul Testament și două din Noul Testament. Primul dintre acestea l-a vestit ca din gura lui Dumnezeu profetul Isaia, când a fost trimis să propovăduiască porunca dumnezeiască: „De veţi vrea şi-Mi veţi da ascultare, bunătăţile pământului veţi mânca. Dar de nu veţi vrea şi nu-Mi veţi da ascultare, de sabie veţi fi mâncaţi; căci gura Domnului a grăit acestea.” (Isaia 1, 19-20). Al doilea lucru l-a poruncit Proorocul și Împăratul David. Acesta vorbind despre răsplătirile ce se dau omului drept, își încheie cuvântul, arătând în primul rând răsplata pământească: „cu lungime de zile îl voi umple pe el”, după aceea și cea cerească: „și-i voi arăta lui mântuirea mea” (Psalmul 90, 16).

De asemenea și Mântuitorul Iisus Hristos, Care n-a venit pe pământ să strice legea, ci ca s-o împlinească (Matei 5, 17), a făgăduit evident și toate bunurile pământului celor care prin dreptate și virtute cer moștenirea Împărăției lui Dumnezeu. Căci zice: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga.” (Matei 6, 33). Vorbind despre aceia care pentru iubirea Lui au părăsit averile și rudeniile, a propovăduit și a întărit definitiv că aceștia vor primi răsplătirile și în lumea aceasta: „Adevăr vă grăiesc: Nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau mamă sau tată sau copii sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească însutit – acum, în vremea aceasta de prigoniri – case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine; iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică.” (Marcu 10, 29-30). Pentru ascultarea de poruncile dumnezeiești primi răsplată îndoită, pământească și cerească, trecătoare și veșnică. Pentru că, dacă Dumnezeu nu dăruiește bunurile pământului fiilor Săi, care țin poruncile Lui și împlinesc voia Lui, atunci cui le dăruiește? Vrăjmașilor Săi, călcătorilor de lege și disprețuitorilor voii divine?

Este evident că cel care vrea bunurile acestei lumi, acela trebuie să pășească pe calea virtuții. În timp ce noi, nefericiții, credem și suntem convinși că alergăm pe căile pierzării, acolo găsim desfătarea bunurilor vieții de aici. Preabunul Dumnezeu a dat oamenilor Legea Lui ca îndrumător spre fericire și a împărțit-o în cele zece porunci.

Dar noi vedem, ziceți, că unii împlinesc legea lui Dumnezeu și sunt nefericiți, în timp ce mulți o încalcă și duc o viață fericită.  Pentru primii vă răspunde Apostolul Pavel: „Căci cine dintre oameni le ştie pe cele ale omului, în afară de duhul omului, care este în el?” (I Corinteni 2, 11). Nimeni nu știe cele ascunse ale omului. Dar nu cumva cel pe care tu îl consideri drept și sfânt este ipocrit și micinos și curăță precum fariseii, „partea din afară a paharului şi a blidului, dar în lăuntrul lor este plin de răpire şi de viclenie”? (Luca 11, 39).

Nu cumva acesta este un alt Iov, încercat de Dumnezeu, și prin încercare se bucură și este binecuvântat cu cele nevăzute mai mult decât cu cele văzute? Într-adevăr, Dumnezeu îi încearcă pe cei drepți „ca aurul în topitoare” și aceștia „puțin chinuindu-se, mari binefaceri vor primi” (Înțelepciunea lui Solomon 3, 5-6). Pentru că Dumnezeul lor i-a găsit vrednici și-i încununează împărați ai Ierusalimului ceresc, unde vor străluci ca luminătorii.

Despre cei din urmă ne răspunde profetul, zicând: „Nu-ţi face sânge rău din pricina celor ce fac rău, nici nu-i pizmui pe cei ce lucrează fărădelege; căci ei ca iarba curând se vor ofili şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece.” (Psalmul 36, 1-2). Bogăția nedreaptă piere degrabă, precum ierburile, fericirea nelegiuită se risipește precum fumul. Astăzi îl vezi pe cel fără de lege bucurându-se, iar mâine pierind din ochii tăi, el și toată fericirea lui. Și-l cauți și nici locuința nu-i găsești. „Văzutu-l-am pe cel necredincios ridicat în slăvi şi înălţându-se pe sine ca cedrii Libanului; şi am trecut pe-acolo şi, iată, nu era; şi l-am căutat, dar locul său nu era de găsit.” (Psalmul 36, 35-36). Schimbări asemănătoare vedem în fiecare zi, îi aflăm pe unii căzând din înălțimea fericirii în abisul strâmtorărilor, Îl auzim pe Atotțiitorul grăind: „cel ce nu adună cu Mine risipește” (Matei 12, 30) și precum orbii și surzii punem aceste schimbări pe seama norocului, coincidenței, pe seama guvernării celei rele și din nou continuăm să încălcăm poruncile dumnezeiești și să nădăjduim în desfătarea bunurilor Lui. Despre acest lucru a vorbit însuși Domnul, întrucât nimeni nu poate să se îndoiască: „Iată, slugile Mele vor mânca și vouă vă va fi foame, vor bea și voi veți fi însetați, se vor bucura, iar voi veți fi înfruntați. Iată, slugile Mele vor sălta de bucurie, iar voi veți striga de întristată ce vă va fi inima și de frânt ce vă va fi sufletul veți urla.” (Psalmul 65, 13-14). Toate sunt de la Dumnezeu și El este Cel Care dăruiește bunurile cerești și pământești celor ce-L slujesc pe El: „Să nu se laude’nţeleptul cu-a sa înţelepciune, puternicul să nu se laude cu-a sa putere, să nu se laude bogatul cu bogăţia lui; cel ce se laudă, cu acestea să se laude: să-L priceapă şi să-L cunoască pe Domnul, să facă judecată şi dreptate în mijlocul pământului.” (I Regi 2, 10).

Să căutăm întotdeauna cu tot sufletul și cu toată inima Împărăția lui Dumnezeu și să nu ne îndoim deloc că, cerându-le pe acestea, ne vom bucura și de bunurile pământești; lucru pe ni-L făgăduiește nemincinosul Dumnezeu, zicând: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga.” (Matei 6, 33).

Dumnezeul minunilor, Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai umplut mrejele pescarilor, Cel ce ai plouat mană în pustie poporului Tău Israel, revarsă Tu Duhul cel Sfânt ca să lumineze mintea noastră și să ne hotărască inima pentru a porni pe drumul cel drept și luminos și a merge pe urma pașilor Tăi până la sfârșitul vieții noastre. Amin.