Duminica a III – a după Paști ( a Mironosițelor)

Duminica de azi este numită Duminica Femeilor Mironosițe. Mironosițele sunt acele femei care, în ciuda fricii de vrăjmașii lui Hristos, au îndrăznit să meargă pe Golgota înainte de răsăritul soarelui în Duminica Învierii, ca să ungă trupul lui Hristos cu mir.

Datorită dragostei și credinței lor arzătoare, ele au fost primele care au auzit vestea plină de bucurie a Învierii lui Hristos și au devenit binevestitoarele ucenicilor, care erau îngroziți și se ascundeau în casa unor prieteni. Ucenicii erau întimidați! Femeile Mironosițe au fost curajoase. În aceasta împrejurare, femeile s-au dovedit a fi incomparabil mai mari decât bărbații.

Dumnezeu, după cum știm, l-a creat pe Adam ca prima ființă umană. L-a creat „după chipul și asemanarea Sa”, și l-a pus în Rai. Dar Atotînțeleptul și Atotbunul Dumnezeu n-a vrut să-l lase pe Adam așa. Pe când el dormea, Dumnezeu a luat una din coastele sale și a facut-o pe prima femeie, Eva. Când s-a trezit Adam, a fost uimit. Dintre toate cele facute, Eva i s-a părut lui Adam cea mai frumoasă creație.

Dumnezeu i-a modelat pe barbat și pe femeie în așa fel încaât unul împlinește ceea ce-i lipsește celuilalt. Ceea ce are bărbatul, femeia nu are; ceea ce are femeia, îi lipsește bărbatului. Un bărbat are anumite abilități și talente, iar femeia, altele. Prin unirea lor, unul îl completează pe celălalt și ființa umană este adusă la perfecțiune.

Este o poveste care spune că, atunci când oarecare tânăr s-a căsătorit, a fost cuprins de o asemenea veselie și fericire, încât i-a scris învățătorului său, celebrul Core, spunându-i: „Învățătorule, nu mai sunt singur, m-am căsătorit și am devenit doi”. Core i-ar fi raspuns: „Nu, băiete, nu ai devenit doi, ci ai devenit întreg.”

Un bărbat și o femeie sunt ca două jumătați de om, când se unesc, formează un om întreg, o persoană; sunt ca două emisfere care, conjugate, alcătuiesc o sferă. Bărbatul este mai mult minte, iar femeia este mai mult inima și în această sfântă unire a căsătoriei ei se completează.

Este imposibil să existe o comunitate numai de bărbați, la fel cum este imposibil să fie o comunitate exclusiv de femei. Atracția pe care Dumnezeu a sădit-o în inimile bărbaților și femeilor este ceea ce îi aduce aproape unii de alții ; îi unește și din această unire o nouă generație se naște. Numai în situații excepționale pot bărbații și femeile care sunt copleșiți de dragostea dumnezeiască să înfrângă, cu harul lui Dumnezeu, atracția naturală a bărbatului către femeie și a femeii către bărbat doar puțini reușesc să ducă un fel îngeresc de viața în trup omenesc și astfel să arăte viața cerească pe care o așteptăm, viața în care genul va înceta să existe și toți vor trăi ca îngerii în Împărăția Cerurilor. Pentru acești oameni se poate cânta imnul : „ Binecuvântată este viața pustnicilor, pentru că este stăpânită de dragostea dumnezeiască ”.

Bărbat și femeie. Amândoi sunt creații excepționale ale lui Dumnezeu, înzestrați cu abilități și daruri care să-i ajute să-și îmlinească înalta misiune încredințată lor de Dumnezeu și anume, să ducă mai departe viața prin naștere de prunci. Dumnezeu i-a înălțat pe bărbați și pe femei și i-a făcut împreună-lucrători la facerea de noi oameni.

Bărbat și femeie. Membri egali în comunitate. Ce înseamnă aceasta? Să ne amintim de Sfântul Cosma Etolianul care, vorbind despre această temă, spunea: „ Uită-te și vezi cum a creat Dumnezeu femeia. Nu a luat o bucată din capul bărbatului pentru că nu a vrut ca ea să-i fie superioară lui. Dar nici n-a luat o bucată din piciorul bărbatului, fiindcă n-a vrut ca ea să-i fie sclavă. A luat una din coastele bărbatului, care era deasupra inimii lui ca să arăte că femeia îi este dragă – egală și iubită”.

Dumnezeu a creat un bărbat și o femeie. Aceasta înseamnă că Dumnezeu este împotriva poligamiei bărbatului și femeii. Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca el să aibă mai multe soții, cum învață Coranul și cum idolatrii cărnii din vremea noastră o practică, chiar daca sunt numiți creștini, El ar fi trebuit să facă un bărbat și mai multe femei. Dacă Dumnezeu ar fi vrut ca femeia să aiba mai mulți soți, atunci ar fi facut câteva femei și mulți bărbați. Creștinismul este împotriva poligamiei. Un barbat este făcut pentru o singură femeie și o femeie pentru un singur bărbat. O singură căsătorie este binecuvântată și numai după dispense speciale Biserica îngăduie o a doua și o a treia căsătorie. Chiar și atunci, sunt rânduite canoane de pocăință pentru cei care se căsătoresc a doua sau a treia oară. Din nefericire, deși există aceste sfinte rânduieli ale Bisericii pentru căsătorie, se petrec fapte care contravin lor în societate. În unele epoci, bărbatul era tiranul femeii și femeia se afla într-o situație mizerabilă deplorabilă, era tratată ca un animal și chiar mai rău. În alte epoci, femeia era tiranul și sub tirania ei barbații deveniseră ființe degenerate, sclavi și animale de povară, stăpâniți de aceste femei corupte.

Biblia condamnă ambele extreme. Biblia vrea ca bărbatul să fie un soț și un tată iubitor, care se poartă cu dragoste și amabilitate cu soția și copiii săi, nu ca un dictator. Biblia vrea ca femeia sa fie la înălțimea misiunii ei, o tovarășă de preț a soțului ei, o mama iubitoare, o regină a casei care se dedică în totalitate creșterii copiilor ei. Biblia vrea ca femeia să fie o Mironosiță, ca Mironosițele din Evanghelia de azi. O astfel de femeie poate aduce mari servicii omenirii. O astfel de femeie îl depășește pe bărbat în faptele eroice ale credinței și virtuții. O astfel de femeie ne apare ca un înger care răspândește mirul iubirii în lume.

Femei Mironosițe! Cât de puține de acestea sunt în societatea noastră contemporană, care este degradată de necredință și de corupție. Ce bine ar fi dacă aceste câteva femei evlavioase care aud sau citesc această omilie ar putea fi întreaga lume!

Mitropolitul Augustin de Florina

(Extras din cartea „Picături din apa vieții” – Mitropolitul Augustin N. Kantiotes)