Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – Cuvântul nostru se aude în ceruri

În munții Elveției, acoperiți de zăpezi veșnice, există locuri în care călăuzile îi previn pe excursioniști să nu vorbească deloc, fiindcă cea mai mică vibrație a aerului ar putea produce avalanșe de zăpadă și riscul de a se prăbuși cu toții în prăpastie. Cine ar fi putut crede că un singur cuvânt rostit ar putea avea asemenea consecințe teribile? Influența morală a cuvintelor pe care le rostim este însă infinit mai mare. Un cuvânt nelalocul lui, pe care atât de des și cu atâta ușurință îl lăsăm în vânt, poate determina evenimente cu un ecou care se poate prelungi secole la rând, iar în ziua judecății ne va fi dat, poate, să aflăm ce urmări catastrofale au avut cuvintele noastre.

În acea zi vom da socoteală „pentru orice vorbă deșartă”. Trebuie să recunoaștem că ne înspăimântă gândul la câte cuvinte am spus, al căror sens adevărat ni se va dezvălui doar atunci. „Cuvintele deșarte” sunt cele ce se nasc dintr-o existență deșartă, cuvinte inutile, frivole, de multe ori, vătămătoare. Asemenea cuvinte goale pot trece, în lipsă de alte preocupări, din gură în gură: ele pot, nu arareori, întina profilul moral al unui om, pot provoca răni, exprimând bucurie față de eșecul altuia, pot deveni, din vorbe goale, vorbe plini de venin.

Tot „cuvinte deșarte” pot fi socotite și acele discuții care ating zona sacră a vieții de familie, sau care, sub forma unor glume sau aluzii nelalocul lor, pot face să se clatine temeliile fericirii conjugale. Să arătăm maximă prudență în utilizarea cuvintelor. Cuvintele noastre se exprime adevărul, să fie simple, sincere, doritoare de bine și prisositoare în dragoste.

„Cuvântul vostru să fie întotdeauna plăcut, dres cu sare, ca să știți cum trebuie să-i răspundeți fiecăruia” (Coloseni 4, 6), spune Apostolul Pavel. Gândul la judecata lui Dumnezeu trebuie să ne țină limba în frâu. Dacă am ține seama de aceasta, am vorbi mai înțelept, cunoscând că vorbele noastre  se aud în ceruri și că ele vor pleda, în ziua cea de pe urmă, pentru noi sau împotriva noastră. Cuvântul nostru ar pute deveni sfânt, curat și adevărat dacă am ține minte mereu că unul din numele cu care este numit Iisus Hristos însuși este Cuvântul (Ioan 1, 1).

Bibliografie: „Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”, pp. 28 – 29, editura Cartea Ortodoxă