Să uiţi nu înseamnă să ierţi!

Suntem înconjuraţi de oameni cu care uneori întreţinem relaţii anevoioase. De câte ori nu se întâmplă să aşteptăm ca celălalt să vină să se pocăiască, să ne ceară iertare, să se umilească înaintea noastră. Poate că l-am ierta dacă am simţi că s-a coborât atât de mult în faţa noastră

“Bolnavi suntem, o, Sfinte Pantelimon, ne doare totul în noi…” – RUGĂCIUNEA PREASFINŢITULUI EREMEI (SCHIMNICUL) CĂTRE SFÂNTUL MARE MUCENIC PANTELIMON

O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi

Să nu-ţi deschizi inima ta niciodată fără trebuinţă

Nu trebuie să-ţi deschizi inima ta niciodată fără trebuinţă. Dintr-o mie, nu ştii de se va putea găsi măcar unul, care ar fi în stare să păstreze taina ta. Şi când noi înşine nu o vom putea păstra în sufletul nostru, cum putem nădăjdui că ea ar putea fi păstrată



Cum vorbeşte duhul iubirii lui Hristos?

Oamenii au de obicei o concepţie juridică despre dreptate. Ei resping ca nedreaptă ideea ca cineva să ia asupra lui responsabilitatea greşelii altuia. Acest lucru nu cadrează cu conştiinţa lor juridică. Dar duhul iubirii lui Hristos vorbeşte altfel. Potrivit duhului acestei iubiri, a împărtăşi responsabilitatea greşelii celui pe care-l iubim

Postul – cea mai veche poruncă dată omului de Dumnezeu

„Cucereşte-te şi sfieşte-te, omule, de bătrâneţea şi vechimea postului, pentru că de o vechime cu lumea este porunca postului, după mărturisirea Marelui Vasile. Căci în rai s-a dat această poruncă, atunci când a zis Dumnezeu lui Adam: Din toţi pomii raiului poţi să mănânci, dar din pomul cunoştinţei binelui şi


„Cuvântul cea mai puternică unealtă pe care o are omul”

Apostolul Iacob ne arată cât de groază poate fi influența și putera limbii, acest mic mădular care poate produse efecte atât de însemnate. El ne previne asupra primejdioaselor consecințe ale unei limbi pornite spre răutate, care otrăvește și inflamează totul în jur, iar în „proverbul” de mai sus se spune

Orbul din naştere – descoperirea dumnezeirii lui Hristos

Multă vreme nu am înţeles tâlcul orbului din naştere. Nu înţelegeam explicaţia lui Iisus. Nu-i de mirare, căci ce deosebire mare este între noi şi Iisus! Noi dăm să trecem cât mai repede pe lângă „lazării” lumii acesteia, neputând răbda suferinţa lor, pentru că suntem incapabili în faţa ei. Bani

„Dragostea se naşte din rugăciune”

Dragostea pentru Dumnezeu şi om este lucrarea rugăciunii şi a credinţei: o dragoste adevărată pentru om este, de fapt, imposibilă fără credinţă şi rugăciune. Prin credinţă, omul schimbă lucrurile: el se mişcă de la lumea cea mărginită la cea nemărginită, acolo unde el nu mai trăieşte după legile simţurilor, ci

„Să nu aruncăm cu pietre în oameni”

Cine mustră înaintea celorlalţi pe cineva care a păcătuit sau vorbeşte cu patimă despre o oarecare persoană, unul ca acesta nu e mişcat de Duhul lui Dumnezeu, ci de celălalt duh. Modul de a proceda al Bisericii este dragostea. El diferă de cel al juriştilor. Biserica le priveşte pe toate

„Viaţa pământească o pregătire pentru viaţa viitoare”

Durerea noastră ar fi fost fără margini şi fără mângâiere pentru cei care se apropie de moarte, dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dat viaţă veşnică. Viaţa noastră ar fi fără sens dacă s-ar sfârşi odată cu moartea. Ce folos s-ar primi atunci de la vrednicie şi de la faptele cele

„Egoismul” – conștiința păcătoasă

A fi egoist înseamnă a trăi doar pentru tine. Egocentrismul înseamnă conștiința păcătoasă de a te crede pe tine centrul universului sau pe limbaj românesc „buricul pământului”. Să crezi că totul se învârte în jurul tău, să crezi că toți oamenii îți datorează ție totul și tu nu le datorezi

„Să trezim mintea prin credinţă”

Doar prin asceza credinţei se poate începe tratamentul unui suflet bolnav de patimi. O dată ce credinţa începe să se sălăşluiască într-un om, patimile încep să fie dezrădăcinate din sufletul său. Dar „până când sufletul nu se îmbată de credinţa în Dumnezeu, până ce nu simte forţa credinţei”, nu se

Vindecarea cea mai profundă derivă întotdeauna din iertarea de sine

Iertarea autentică este unul din cele mai vindecătoare şi mai eliberatoare daruri pe care ni le putem face vreodată. O viaţă trăită într-o iertare deplină este o viaţă trăită într-o graţie deplină. Adevărata iertare presupune smerenie, dar o şi amplifică. Ea presupune să renunţi la indignarea pe care o consideri

Nu există om care să nu aibă tristețe

Mulți oameni au nenumărate mâhniri în casă, și toți împărtășesc tristețea, însă nu și cauza ei. Unul simte tristețe din cauza femeii lui, altul din cauza copilului său, altul din cauza slugii sale, altul din cauza prietenului său, altul din cauza vrăjmașului său, altul din cauza vecinului său sau a

„Să tacă tot trupul omenesc”

„Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur şi nimic pământesc în sine să nu gândească”. Este un îndemn al Bisericii noastre, o atragere a luării aminte: „Să tacă tot trupul omenesc”. De ce să tacă? Pentru că dacă ar vorbi, n-ar putea să spună

Pocăinţa – o lucrare în prezent cu faţa spre viitor

Pocăinţa nu trebuie înţeleasă niciodată ca o încremenire cu faţa spre trecut, nu trebuie înţeleasă niciodată ca o tânguire. Dumnezeu nu are nevoie de tânguitori, ci are nevoie de oameni care se angajează spre bine. Pocăinţa nu ţine atât de trecut cât ţine de prezent în vederea unui viitor schimbat

Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora!

În compania acelor care vă primesc, aleşii lui Dumnezeu care vă întâmpină şi vă acceptă să-i slujiţi, consideraţi-vă, dincolo de orice, nevrednici şi onoraţi. Atunci viaţa voastră se va schimba. În schimb, dacă veţi judeca pe alţii pentru lucruri neînsemnate şi exterioare, veţi pierde totul. Tot ceea ce dobândiţi în