„Cuvântul cea mai puternică unealtă pe care o are omul”

Apostolul Iacob ne arată cât de groază poate fi influența și putera limbii, acest mic mădular care poate produse efecte atât de însemnate. El ne previne asupra primejdioaselor consecințe ale unei limbi pornite spre răutate, care otrăvește și inflamează totul în jur, iar în „proverbul” de mai sus se spune

Orbul din naştere – descoperirea dumnezeirii lui Hristos

Multă vreme nu am înţeles tâlcul orbului din naştere. Nu înţelegeam explicaţia lui Iisus. Nu-i de mirare, căci ce deosebire mare este între noi şi Iisus! Noi dăm să trecem cât mai repede pe lângă „lazării” lumii acesteia, neputând răbda suferinţa lor, pentru că suntem incapabili în faţa ei. Bani

„Dragostea se naşte din rugăciune”

Dragostea pentru Dumnezeu şi om este lucrarea rugăciunii şi a credinţei: o dragoste adevărată pentru om este, de fapt, imposibilă fără credinţă şi rugăciune. Prin credinţă, omul schimbă lucrurile: el se mişcă de la lumea cea mărginită la cea nemărginită, acolo unde el nu mai trăieşte după legile simţurilor, ci

„Să nu aruncăm cu pietre în oameni”

Cine mustră înaintea celorlalţi pe cineva care a păcătuit sau vorbeşte cu patimă despre o oarecare persoană, unul ca acesta nu e mişcat de Duhul lui Dumnezeu, ci de celălalt duh. Modul de a proceda al Bisericii este dragostea. El diferă de cel al juriştilor. Biserica le priveşte pe toate

„Viaţa pământească o pregătire pentru viaţa viitoare”

Durerea noastră ar fi fost fără margini şi fără mângâiere pentru cei care se apropie de moarte, dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dat viaţă veşnică. Viaţa noastră ar fi fără sens dacă s-ar sfârşi odată cu moartea. Ce folos s-ar primi atunci de la vrednicie şi de la faptele cele

„Egoismul” – conștiința păcătoasă

A fi egoist înseamnă a trăi doar pentru tine. Egocentrismul înseamnă conștiința păcătoasă de a te crede pe tine centrul universului sau pe limbaj românesc „buricul pământului”. Să crezi că totul se învârte în jurul tău, să crezi că toți oamenii îți datorează ție totul și tu nu le datorezi

„Să trezim mintea prin credinţă”

Doar prin asceza credinţei se poate începe tratamentul unui suflet bolnav de patimi. O dată ce credinţa începe să se sălăşluiască într-un om, patimile încep să fie dezrădăcinate din sufletul său. Dar „până când sufletul nu se îmbată de credinţa în Dumnezeu, până ce nu simte forţa credinţei”, nu se

Vindecarea cea mai profundă derivă întotdeauna din iertarea de sine

Iertarea autentică este unul din cele mai vindecătoare şi mai eliberatoare daruri pe care ni le putem face vreodată. O viaţă trăită într-o iertare deplină este o viaţă trăită într-o graţie deplină. Adevărata iertare presupune smerenie, dar o şi amplifică. Ea presupune să renunţi la indignarea pe care o consideri

Nu există om care să nu aibă tristețe

Mulți oameni au nenumărate mâhniri în casă, și toți împărtășesc tristețea, însă nu și cauza ei. Unul simte tristețe din cauza femeii lui, altul din cauza copilului său, altul din cauza slugii sale, altul din cauza prietenului său, altul din cauza vrăjmașului său, altul din cauza vecinului său sau a

„Să tacă tot trupul omenesc”

„Să tacă tot trupul omenesc şi să stea cu frică şi cu cutremur şi nimic pământesc în sine să nu gândească”. Este un îndemn al Bisericii noastre, o atragere a luării aminte: „Să tacă tot trupul omenesc”. De ce să tacă? Pentru că dacă ar vorbi, n-ar putea să spună

Pocăinţa – o lucrare în prezent cu faţa spre viitor

Pocăinţa nu trebuie înţeleasă niciodată ca o încremenire cu faţa spre trecut, nu trebuie înţeleasă niciodată ca o tânguire. Dumnezeu nu are nevoie de tânguitori, ci are nevoie de oameni care se angajează spre bine. Pocăinţa nu ţine atât de trecut cât ţine de prezent în vederea unui viitor schimbat

Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora!

În compania acelor care vă primesc, aleşii lui Dumnezeu care vă întâmpină şi vă acceptă să-i slujiţi, consideraţi-vă, dincolo de orice, nevrednici şi onoraţi. Atunci viaţa voastră se va schimba. În schimb, dacă veţi judeca pe alţii pentru lucruri neînsemnate şi exterioare, veţi pierde totul. Tot ceea ce dobândiţi în

Postul modern sau nepostirea prin postire

Ce este postul modern, sau nepostirea prin postire? V-aș ruga să fiți cu luare aminte aici la ceea ce am să vă spun în continuare! Am văzut ce este postul în Vechiul Testament și Noul Testament, am văzut ce face postul în viața noastră. Haideți să vedem ce este postul

Mulţi oameni lasă pentru bătrâneţe marea lucrare a pocăinţei

Se întâmplă însă ca oamenii să cadă în cealaltă extremă: cei cu păcate grele se deznădăjduiesc de mântuirea lor, de milostivirea lui Dumnezeu. Ei cred că este deja prea târziu ca să se pocăiască şi satana le şopteşte: „Da, da, aşa e, în zadar te mai pocăieşti, nu pierde vremea

Dumnezeu a pregătit un loc pentru fiecare

Din aceasta înțelegem de ce Domnul se arată compătimitor față de noi. Ne cunoaște neputința („suntem țărână”). Incapabili, oamenii slabi ajung adesea o piedică în viață. Îi încurcă pe cei activi, ocupați. Inapți pentru luptă, nefiind în stare să dea un sfat bun, ajung să fie disprețuiți deopotrivă de conducători

Dumnezeu ne mângâie când suntem încercați de tristețe

„Cel care ne mângâie în orice suferință”. N-a spus „Cel care nu ne lasă să ne chinuim”, ci a spus „Cel care ne mângâie când suntem încercați de suferință”. Pentru că aceasta arată și puterea Lui Dumnezeu și sporește răbdarea celor care sunt în dureri, deoarece zice: „Suferința aduce răbdare”

Rugăciunile noastre rămân veşnic înaintea lui Dumnezeu

Cunoscând puterea răscumpărătoare a rugăciunii, diavolul, care nu doreşte nimic altceva decât pierderea întregii omeniri, ca toţi să fie părtaşi sorţii lui, face tot ce-i stă în putinţă ca să ne împiedice de la rugăciune. Diavolul nu încearcă prea mult să ne împingă să păcătuim, căci ştie că pocăinţa sinceră

„De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele”

  Dumnezeu este Iubire, dar este şi Dreptate. Este Dragoste şi Justiţie în acelaşi timp. Omul trebuie să se raporteze la Iubirea lui Dumnezeu cu iubirea sa, prin ascultarea poruncilor Sale: ”De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele” [1] şi “Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care

Să-L iubim pe Dumnezeu așa cum se cuvine!

Deci să-L iubim pe Dumnezeu așa cum dorește El, pentru că socotește lucrul acesta foarte însemnat. Și dacă ne întoarcem fața de la El, continuă să ne roage, și dacă nu vrem să ne întoarcem, ne pedepsește din iubire, nu pentru că are pretenția de pedeapsă. Deci ia seama ce