Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu înseamnă belșug de binefaceri

Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria este cinstită în toată lumea creștină prin multe sărbători în cursul anului bisericesc, însă Praznicul Adormirii Maicii Domnului de astăzi reprezintă cea mai frumoasă și bogată învățătură cunoscută de credincioși, căreia imnografii i-au dedicat cele mai alese și frumoase imne și cântări, pentru că ea, după Învierea și Înălțarea Domnului, este cea mai apropiată și mai vie încredințare de slava menită celor ce cred în Domnul.

Nu numai în aceste zile de sărbătoare o cinstim pe Maica Domnului, ci permanent, căci permanent înălțăm rugăciuni către ea. Numele ei este pomenit la fiecare slujbă, adresându-i anumite rugăciuni și cântări.

La sfârșitul vieții sale pământești, Sfânta Fecioară Maria a fost chemată în fața Fiului ei iubit, unde neîncetat se roagă pentru mântuirea sufletelor noastre. Ea își revarsă ocrotirea ei față de orice fiu sau fiică a Bisericii, mijlocind fiecăruia ceea ce îi este de folositor și de trebuință spre mântuire.

Pentru noi, cei ce alergăm neîncetat în rugăciuni către ajutorul ei grabnic, Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu înseamnă belșug de binefaceri, fiindcă Fiul ei, Mântuitorul Hristos, o ascultă ca pe Maica Sa.

Moartea Maicii Domnului a fost o moarte adevărată, asemenea morții oricărui om. Însă o numim adormire, după cum arată Sf. Teofan Zăvorâtul, poate pentru că Preacurata nu a fost ținută mult timp în legăturile morții și în tărâmul stricăciunii, ci după trei zile s-a descoperit că ea a înviat, asemenea Fiului ei, Domnul nostru Iisus Hristos, dar mai ales că moartea aceasta a fost cu pace, lină, plăcută, cu dulceață, asemenea unui somn dorit după istovirea trupului de către ostenelile zilnice.

Moartea e soarta tuturor, pe când slava de după moarte e moștenirea credinței curate și vii. Semnificația bisericească a acestei sărbători ne arată puterea vieții, ca urmare a Învierii din morți a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Sfânta Fecioară Maria trecând din moarte la viață și de pe pământ la cer.

Adormirea Maicii Domnului a fost ultimul moment din viața ei pământească, momentul de trecere la o altă viață, la viața cea fără de sfârșit, pentru care și noi Îl rugăm pe Dumnezeu să ne binecuvânteze să ne aranjăm cu toții duhovnicește în acest fel.

Dăm slavă lui Dumnezeu și Maicii Domnului că ne-a dăruit tuturor darul sfânt al păstrării credinței celei adevărate, căci acesta este cel mai mare dar dumnezeiesc pe care îl putem avea, pentru  menținerea căruia au luptat vrednicii noștri înaintași.

An de an, și noi, apropiindu-ne de moarte, să ne îngrijim în tot chipul ca moartea noastră să nu fie smulgere cu sfâșiere și tulburare a sufletului din trup, ci ieșire pașnică și fără de tulburare din această lume în alta, asemenea unei adormiri tihnite și line… Pentru că cel mai sigur lucru dintre toate cele existente pe acest pământ este faptul că vom muri și că moartea va fi pentru noi fie amară și chinuitoare, fie plăcută și desfătată. Pentru aceasta trebuie să fim gata în fiecare zi. Iată, vin curând! zice Domnul (Apoc. 22,12). „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu (Tatăl) și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu noi cu toți!” Amin.